Combatere
Educarea publicului cu privire la discursul instigator la ură în România
Discursul instigator la ură este un subiect nou abordat şi cercetat în România. Principalele teme care provoacă discursul instigator la ură în România sunt relaţionate cu evrei, romi și maghiari, teorii conspiraționiste, interne sau externe, privind încercările de cucerire a teritoriului românesc.
Sursă foto: http://euinaustin.org/program/this-content-is-not-available-combating-hate-speech-online/
În accepțiunea DIU ca act de comunicare, incidența si evoluția DIU pot fi examinate acordând atenție următoarelor elemente: conținutul (ce se spune), emitenții (cine spune), țintele (despre cine se spune), contextul (care include și momentul actului). Pentru o examinare riguroasă a fenomenului, este recomandabil ca toate aceste elemente să fie incluse în discuție, caz în care posibilitatea de a înțelege DIU ca fenomen complex este mult sporită.
Violența asociată DIU, nevoia de reglementare legislativă şi măsurile educaționale ce sunt recomandate pentru promovarea drepturilor omului şi consolidarea unei societăți incluzive şi egale creează în ultimii ani acest subiect de cercetare per se: discursul instigator la ură. Cercetarea şi construcția în România a acestui subiect au venit în principal dinspre presiunea societății civile şi s-au realizat pentru mult timp cu asistența instituțiilor internaționale.
Acesta ia amploare mai ales în mediul online, nu doar în rândul adulţilor, ci în special a tinerilor. Pentru a monitoriza cât mai corect nivelul şi relaţile discursurilor instigatoare la ură, se recomandă aplicarea unor dispozitive de monitorizare în spaţiul online, astfel încât să se reuşească realizarea unei comparaţii între România şi celelalte ţări, accentul căzând mai ales pe tineri deoarece ei petrec cel mai mult timp folosind mass media.
Cea mai bună varintă prin care discursurile instigatoare la ură pot dispărea în România o reprezintă educarea publicului. Acesta trebuie să ştie exact deţiniţia DIU, ce consecinţe poate avea asupra oamenilor şi cum poate fi evitat. Toate acestea trebuie învăţate încă din şcoala primară, alături de respectul faţă de ceilalţi, toleranţa şi responsabilitatea.
Internetul este, de multe ori, despre glume, atacuri, certuri cu necunoscuți și curiozitate. Jumătate dintre agresori nu știu de se comportă agresiv pe internet. Dar peste o treime consideră că victima trebuie agresată pentru că o percep enervantă. Alții sunt violenți din dorința de a-și impresiona cunoscuții. Toate acestea îi afetează însă pe tineri, şi nu numai, ajungându-se astfel la cyber-bullying sau cyber-hate. Discursul instigator la ură nu este ceva nou pe Internet şi nici în lupta pentru drepturile omului. Cu toate acestea, mediul online nu este unul lipsit de valori.
Sensibilizarea opiniei publice, prin semnalizarea asupra riscurilor, poate juca un rol foarte important în educare publicului cu privire la DIU, pe lângă alte metode creative. Ar trebui să se pună mai mult accent pe susţinerea tinerilor, mobilizarea şi educarea lor cu privire la drepturile omului, atât în mediul online, cât şi offline. Trebuie învăţate metode constructive de a raspunde acestor instigări, iar susţinerea si solidarizarea cu victimele DIU este esenţială.
Toate cele mai de sus nu sunt imposibil de realizat. Există numeroase organizaţii care pot îndruma şi susţine victimele. Pentru mai multe informaţii cu privire la asociatia no hate speech din România puteţi accesa www.nohatespeech.ro. În opinia mea, primul pas ce trebuie făcut, şi la care putem contribui cu toţii, îl reprezintă reducerea nivelului de acceptare a discursului de ură în mediul online.
Bibliografie
DISCURSUL INSTIGATOR LA URĂ ÎN ROMÂNIA disponibil pe http://www.democracycenter.ro/application/files/9014/4611/7097/2-discurs.pdf