Discursul urâcios

 

           Termenul e impropriu, inventat și forțat, forma sa este respingătoare, și nici pronunțarea sa nu inspiră rezonanță melodică.  Un termen cârn pe care mi-l asum. Suita asta lamentabilă este imaginea proiectată în capul meu când întâlnesc conceptul de ”hate speech”. 

            De ce este josnic un astfel de comportament? Ideea e destul de simplă, grupul/persoana vizat(ă) este dezumanizat(ă) din cauza unor prejudecăți (rasă, credință etc). Și e ridicol. Până la urmă fiecare în parte am fost răsfirați în mod aleatoriu pe bula asta mare, albastră și solidă. Tot aleatoriu ne-am născut inegali, atât în inteligență cât și din punct de vedere al mediului de proveniență. Nu voi înșira și detalia motivele pentru care acest lucru se întâmplă, discuția este lungă și complexă. În schimb, voi trece în revistă exemple care dovedește prezența sa pregnantă în societate.

            Primul exemplu: anul trecut în SUA, un bărbat din Florida a fost condamnat pentru faptul că a amenințat că va arunca în aer o moschee din Pembroke Pines. Individul s-a declarat vinovat de ”obstrucționarea libertății religioase” folosindu-se de mesaje vocale lăsate unui reprezentant al cultului prin care a denigrat islamismul și a făcut amenințarea propriu-zisă.

            Cel de-al doilea exemplu este al unui caz mai amplu și mai puțin specific. Pe scurt, anul trecut în Sri Lanka, pe facebook a luat amploare retorica anti-musulmană. Compania a fost criticată pentru lipsa de reacție și sancționare a postărilor de acest tip, și datorită acestui fapt, guvernul din Sri Lanka a fost nevoit să interzică temporar rețeaua socială. Mai târziu, facebook a anunțat că va lua măsuri concrete pentru a preveni astfel de situații pe viitor în Sri Lanka și Myanmar. Pentru cea din urmă discursul urâcios s-a manifestat la o scară și mai largă. Guvernul țării din estul Asiei, stat budist a refuzat să introducă minoritatea musulmană Rohingya (aprox. 1 milion de persoane la începutul lui 2017) în recensământul Myanmar. Și aici am vrut să ajung, există riscul ca discursul urâcios se să manifeste la nivel instituțional, și de aici e o cale mai grea de întoarcere. Cazurile izolate pot progresa treptat spre o atitudine discriminatorie la nivel instituțional.

            Și exemplele pot continua. Discursul urâcios se practică aleatoriu, dar este și planificat. Strecurarea sa în instituțiile puterii este cel mai nociv lucru care afectează bunul mers al societății globalizate de astăzi.