Photo source:http://thedarksideofalyssazimmer.blogspot.ro/2013/05/digital-citizenship-inside-eleventh.html

 

      Finele celui de-al doilea Război Mondial au adus și primele definiții în ceea ce privește discursul instigator la ură. Desigur, au existat mai multe puncte de vedere, dar ceea ce aveau în comun este exprimarea fundamentata pe incitarea și promovarea urii rasiale, a xenofobiei, a  antisemitismului și, în genere, a urii de orice fel, a agresivității naționaliste, a etnocentrismului, a discriminării și a ostilității față de minorități și imigranți.

      Discursul instigator la ură a câștigat teren începând cu anii ’90, urmând ca, odată cu era digitalizării, să capete noi caracteristici, rezultând din această simbioză dezinformarea, sau informarea cu intenția voită de a face rău.

      Deși nu există date exacte, se pare, totuși, că discursul instigator la ură este în plină creștere, cu precădere în spațiul virtual. Acest fapt a determinat autoritățile să acorde mai multă atenție sferei web 2.0, impunând chiar măsuri care să combată discursul instigator la ură din online.

      În ceea ce privește România, discursul instigator la ură este un subiect relativ nou, cele mai vizate categorii fiind imigranții, romii și persoanele de alte orientări sexuale. Se pare că media, politicieni și toți românii aflați în spațiul online sunt instigatori la ură, dar fenomenul nu este atent urmărit precum este în alte țări europene și astfel nu există statistici concrete care să certifice această realitate.

      In acest context informatic, se pune problema încercării de a combate discursul instigator la ură. Spațiul virtual, prin caracterul său liber și aproape nelimitat în ceea ce privește transmiterea de informații, face aproape irealizabil acest lucru. Deși nu există o diferență notabilă între discursul instigator la ură din mediul online cu cel in offline, impedimentul este dat de imposibilitatea de a incrimina și de a impune măsuri legale, precum și de a aplica măsurile deja existente.

      Un pas important de a combate discursul instigator la ură este educarea populației, care trebuie să discerne între dreptul la libertatea de exprimare și excederea acesteia, precum și conștientizarea utilizatorilor 2.0 de responsabilitatea pe care o au în mediul online. Acest demers a dus chiar la apariția ideii de alfabetizare a cyber-cetățeanului, pentru a putea să identifice și să poată opri discursul instigator la ură.

      Apariția și răspândirea discursului instigator la ură este un fenomen în creștere și presupune eforturi colective pentru a putea înțelege atât consecințele sale, precum și importanța combaterii acestuia. Indignarea a fost reacția comună a cetățenilor și a mai multor personalități, cerându-se înăsprirea pedepselor contra discursului instigator la ură. Totuși, măsurile represive împotriva acestui fenomen pot face să se piardă esența unei manifestări puțin înțeleasă care implică o categorie vastă de factori sociali, ce poate fi exploatată și studiată în spre aprofundarea gândirii umane moderne.

      Spațiul online, prin capacitatea sa de a favoriza interacțiunea dintre indivizi, dat fiind faptul cantității nemărginite a informației ce poate fi analizată prin tehnici cu totul noi, oferă noi perspective de a analiza comportamentul uman. Pentru a avea efectul scontat, soluțiile trebuie să aibă la bază o bună înțelegere a modului în care iau naștere și se disipă interacțiunile în spațiul virtual.