Agresiune? Cyberbullying? Probabil sunteți familiarizați cu aceste cuvinte însă câți dintre voi v-ați confruntat cu acest tip de agresiune și câți dintre voi cunoașteți cu adevărat efectele acestui act?
Cyberbullying-ul și-a făcut apariția odată cu apariția internetului, internetul fiind popular în anul 1990 și care a devenit foarte popular pe la începutul aniilor 2000, fiind acompaniat pe urmă de o creștere a numărului de utilizatori atât ai internetului cât și a rețelelor de socializare. Aceste rețele de socializare sunt principalele unelte care facilitează cyberbullying-ul, eleminând contactul fizic, intervenind posibilitatea anonimatului, astfel factorul de cyberbullying luând amploare considerabilă.
Prin urmare, articolul acesta se va învârti în jurul acestui subiect și anume: agresiunea de pe internet (cyberbullying), având ca și scop principal informarea cu privire la tot ce înseamnă agresiunea de pe internet, care sunt efectele acesteia, și de ce întâlnim această agresiune atât de des în zilele noastre.
Pentru început, aș vrea să clarific ceea ce înseamnă acest cyberbullying, în primul rând, prin a o definii, a o clasifica iar mai apoi voi face o clasificare a protagoniștilor cyberbullying-ului cât și al celor impactați de acest act. Așadar, putem definii cyberbullying-ul ca fiind „ o formă a agresivității la nivel cibernetic, agresivitate care se manifestă voluntar și conștient, utilizând mijloace precum internetul și tehnologia, prin care agresorul hărțuiește, face rău altor persoane în mod deliberat, un fenomen întâlnit în mod special în rândul tinerilor.” ( R. Lile ) Multiple definiții pot fi aduse în procesul definirii cyberbullying-ului, însă ideea principală care este de reținut se referă la: formă de agresiune transpusă într-o platformă online (rețele de socializare: Facebook, Instagram etc.) sau, fie prin intermediul unui dispozitiv electronic (telefon mobil), unde sunt direcționate fie amenințări, jigniri sau cuvinte ofensatoare, instigătoare la intimidare.
În ceea ce privește caracteristicile fenomenului cyberbullying putem spune că la baza acestuia se află câteva particularități ale agresorului și anume:
Potrivit unui studiu fenomenologic, numit „Agresori și victime”, sunt deosebiți trei tipuri de agresori și trei tipuri de victime privind actul de cyberbullying și anume:
Victime:
Nanncy Willard ne aduce în peisaj o clasificare a cyberbullying-ului, deoarece acesta abordează mai multe tactici e care agresorii din cadrul mediului online îl folosesc pentru a-și hărțui victimele și anume:
Un aspect asupra căruia doresc să mă opresc și despre care aș vrea să vă vorbesc este categoria de cyber-stalking, care ia tot mai multă amploare. Care credeți că este nivelul de problematică a cyber-stalking și cât de reală considerași că este problema? Citisem recent că anul trecut, unde prin perioada 23 iunie 2017, se făcute un studiu de tip debate pe tema identificării top 3 tipuri de cyberbullying care afectează viața celor mai mulți tineri. Acest studiu a fost realizat de către organizatorii proiectului dedicat tineretului și anume „Positive Youth Development 2nd Edition Assesing Cyberbullying Perceptions”, un proiect destinat pentru dezvoltarea pozitivă a tinerilor. Este o politică educațională care pune accentul pe furnizarea de servicii și oportunități în a sprijini toți tinerii în dezvoltarea unui sentiment de competență, utilitate, apartenență și siguranță unde obiectivul general al acestui proiect este constituit prin organizarea evenimentelor de genul debate cu tema cyberbullying, având scopul de a identifica percepțiile tinerilor cu privire la acest factor dăunător asupra acestora. Astfel, clasificarea percepută în urma studiului a reieșit precum că primele trei locuri „câștigătoare″ au fost:
Pe locul I a reieșit, după cum mă și așteptam, cyber-stalking-ul. Cei de la Universitatea din Arad, Aurel Vlaicu, au motivat cauza acestui fapt prin umătoarele: „cyber-stalking primește primul loc deoarece gravitatea agresiunii care are loc în mediul online este foarte mare și victima are șanse foarte mici de a se proteja împotriva atacurilor, rezultând la instabilitate emoțională gravă și la un nivel ridicat de frică pentru victimă.″ Următoarele două locuri au fost urmate de impersonation și harassment care sunt și ele destul de evidente în societate, cele două tipuri de hărțuire ajung să afecteze victima la un nivel înalt deoarece nu este ușor să facii față unui furt de identitate și mai ales neliniștea de a fi victima unei postări jenante care face referire la viața privată (secrete sau informații intime) care inițial nu trebuie știute.
Gravitatea cyberbullying-ului nu se cunoaște cu adevărat decât atunci când, fie ești agresor, fie te afli în postura nefericită de a fi victima agresorului. Dacă stăm să ne gândim puțin...oare, ce suntem noi? Victime sau agresori? Eu cred că cel puțin o dată am fost și una și cealaltă. Nu cred că există persoană să nu fi primit vreun comentariu răutăcios pe Facebook, Instagram sau orice alt cont al unei rețele de socializare și cel puțin o dată am primit un feedback negativ al unei postări sau un comentariu neplăcut, deranjant la o fotografie, privind în partea cealaltă, cea a statutului de agresor, dacă nu ne-am manifestat prin a lăsa comentarii răutăcioase sau reacții negative la o anumită postare sau fotografie, am răspândit zvonuri sau am bârfit, am adus remarci poate care nu erau valide despre respectiva persoană/e.
Din propria mea experiență, am învățat că bullying-ul îi este egal cyberbullying-ului, singura diferență fiind bariera fizică, unde, în cazul cyberbullying-ului se aplică, „răutatea” fiind lansată prin intermediul internetului, ceea ce nu este tocmai un lucru pozitiv, deoarece informația se răspândește mai repede și este vizibilă unui „public″ foarte larg. Acest factor instigator la ură este foarte caracteristic Statelor Unitae ale Americii, unde adolescenții se confruntă cu probleme reale și serioase în urma cyberbullying-ului cât și a bullying-ului, marea majoritate lovindu-se de acestea în perioada claselor gimnaziale și liceale (V-XII). Urmăream un serial american de dramă și mister, bazat pe romanul din 2007, Thirteen Reasons Why, al lui Jay Asher, adaptat de Brian Yorkey pentru Netflix, unde protagonista Katherine Langfort, în rolul Hannei Baker este victima bullying-ului, unde, aceasta trece printr-o serie de circumstanțe denigrabile și dezirabile provocate de colegii de liceu, drept urmare factorul deciziei de a se sinucide. Acesta lasă în urma sa o cutie cu 13 casete, îregistrate înainte de a se sinucide, reprezentând cele 13 motive ale suicidului său aceasta lăsând odată cu aceste casete instrucțiuni clare: fiecare persoană care primește cutia este unul dintre motivele pentru care ea s-a sinucis, și după ce fiecare persoană a terminat de ascultat fiecare casetă, ei trebuie să dea mai departe cutia următoarei persoane. Dacă vreo persoană nu respectă acest lucru și rupe lanțul, un set separat de casete va fi lansat public. Fiecare casetă este adresată unei anumite persoane din liceul la care ea frecventa și descrie implicarea lor în suicidul ei.
Acest serial a fost lansat mai mult ca și o campanie de informare asupra unei probleme reale, grave, în rândul tinerilor, deși unii experinți consideră că acesta a fost un conținut dur, matur și care a impactat un public larg în sens negativ deoarece a avut și conținut pentru adulți, acesta fiind reprezentat de un viol. Marea majoritate a reacționat pozitiv și chiar ca urmare, publicul din diferite state au organizat marșuri împotriva bullying-ului, ceea ce este un lucru pozitiv și care ne duce la un rezultat cu impact puternic. Mai jos este atașat trailer-ul primului sezon, anul acesta urmând să apară în data de 18 mai 2018 cel de-al doilea sezon.
(Click pe link)
https://www.youtube.com/watch?v=JebwYGn5Z3E