Există nenumărate cercetări care se axează pe aspectele pozitive ale internetului, cum ar fi dezvoltarea afacerilor, facilitarea comunicării, obținerea de informații, dar nu la fel de multe care să analizeze părțile mai puțin plăcute, efectele care sunt cât se poate de reale. De multe ori, este mai ușor să închidem ochii în fața lucrurilor care nu ne plac, să ne ascundem în spatele ecranelor și să nu ne asumăm nicio responsabilitate pentru ceea ce facem în online. Dar realitatea este că acest mediu ne acaparează viețile tot mai mult, se infiltrează în fiecare colțișor al existenței noastre și devine mai performant și mai vizibil cu fiecare zi care trece. Bineînțeles, nu trebuie văzut ca un lucru rău, ci ca o oportunitate de a crea un mediu sigur, de a stabili anumite limite și de a nu lăsa lucrurile să scape de sub control. Pentru că, a distruge reputația cuiva sau a împinge pe cineva să se gândească că viața lui nu merită trăită, sunt niște lucruri cât se poate de reale, nicidecum virtuale.

 

 

Public şi privat vs online

            Dacă atunci când auzim privat sau public, știm care sunt limitele și caracteristicile fiecărui spațiu, când vorbim de online apare o problemă. Unde este bariera care desparte cele două concepte? Avem una?  Într-adevăr, ceea ce alegem să postăm pentru prietenii virtuali, dar și ceea ce adăugăm la informațiile personale, care pot fi accesate de oricine, sunt informații publice, deoarece decizia de a le împărtăși ne aparține. Datele care, prin opțiunile oferite de aceste rețele, alegem să le ținem pentru noi, sunt private, iar încălcarea acestei bariere ar trebui pedepsită corespunzător.

 

Opinia publică

             Interesantă pentru această tematcă este opinia publică. Oameni cu pregătiri, credințe, principii, vieți și personalități diferite, ajung să împărtășească o opinie comună, o opinie cu o putere extraordinară asupra societății. Teoria care a avut un impact asupra mea o reprezintă teoria disonanței cognitive. Pentru a înțelege de ce, o voi explica pe scurt. Ideea principală este aceea că oamenii nu pot menține în același timp două informații contradictorii, deoarece le creează un disconfort psihic, astfel că recurg la anumite metode pentru a reduce efectul disonant. De ce este importantă această teorie pentru fenomenul agresiunii virtuale? Fiindcă atunci când umilim sau facem rău cuiva, avem tendința de a dezumaniza victimele, pentru a nu ne vedea pe noi înșine ca niște monștri.

 

Agresivitate și specificul agresiunii

În ceea ce priveşte agresivitatea, aş vrea să vorbesc despre diferenţele între masculin şi feminin. Diferențele sunt fine și țin mai mult de modul de desfășurare. Mai exact, femeile tind spre acte indirecte, cum ar fi lansarea de bârfe sau adresarea de injurii, în vreme ce bărbații abordează problema direct și aleg să fie mai brutali. Deși există argumente că aceste caracteristici sunt biologice, nu putem să ignorăm ideea că acest tip de comportament diferențiat este un construct social. În susținerea ambelor argumente, am căutat o serie de teorii, evident biologice și sociale. Motivul îl reprezintă faptul că, deși consider că agresivitatea este un instinct, datorită evoluției, este influențată totodată și de circumstanțele sociale. Omul se naște și trăiește într-o comunitate și se formează odată cu, și în funcție de ea. Acum, să aducem aceste idei în online.  Ce înseamnă violența virtuală și care sunt trăsăturile agresorului tipic? Agresiunea în mediul online are multe ramuri, iar aspectele care o fac atât de periculoasă pot fi explicate în două cuvinte: anonimitate și continuitate. Anonimitate pentru că, spre deosebire de agresiunile față în față, unde ești nevoit să privești victima și efectele pe care acțiunile tale le au, în online aceste inconveniente dispar. Poți scăpa cu un singur click de toate elementele care te fac să te simți vinovat. Cel de-al doilea termen este continuitatea. Odată ce un element apare în acest mediu, nu mai dispare niciodată. O greșeală, o glumă interpretată greșit, o poză care nu era menită publicului larg, ajunge să fie văzută și comentată de o lume întreagă. Problema? Poate reapărea oricând. Și totuși, cine sunt oamenii care aleg să creadă că au dreptul să se joace cu viața celorlalți? În primul rând, persoanele care au o înclinație spre manipulare, întâmpină dificultăți când vine vorba de empatie sau au o plăcere de a îi vedea pe ceilalți suferind. Mai apoi, sunt cei care au o stimă de sine scăzută sau emoții refulate. 

           

          Mediul online se poate transforma foarte ușor într-o arenă, în care judecători suntem toți, iar sentințele sunt dintre cele mai aspre. Greșeala este pedepsită imediat, iar „criminalul” trebuie să suporte consecințele, chiar dacă jumătate dintre cei care îl arată cu degetul au păcate mai grave decât el. Dacă înaintea apariției acestui spațiu, singurele surse care ofereau informații erau televiziunea, radioul și ziarele, după ce s-a ivit, lucrurile au luat o turnură care i-a surprins pe toți. Brusc, a luat naștere un loc unde informațiile nu mai sunt filtrate, iar opiniile pot curge liber și pot fi văzute de un număr infinit de oameni.