Profesorul Claudiu Tiberiu Albulescu este o figură academică proeminentă în domeniul științelor economice din România, cu o activitate didactică și de cercetare recunoscută atât la nivel național, cât și internațional. Cadru didactic la Universitatea Politehnica Timișoara, în cadrul Facultății de Management în Producție și Transporturi, profesorul Albulescu este specializat în macroeconomie, finanțe, economie monetară și politici publice, având o vastă experiență în cercetarea aplicată asupra piețelor financiare. Formarea sa academică s-a desfășurat în cadrul unui parcurs dublu: în România și Franța. După absolvirea studiilor de licență în Finanțe la Universitatea de Vest din Timișoara, a urmat un master în Integrare Europeană și Financiară la Universitatea din Poitiers, finalizând apoi un doctorat în cotutelă între cele două instituții. Ulterior, și-a continuat specializarea printr-un program postdoctoral în cadrul Academiei Române, obținând și titlul de abilitare în anul 2014.
În prezent, profesorul este membru în consilii academice și de cercetare, vicepreședinte al Senatului UPT și director al Departamentului de Relații Internaționale din aceeași instituție. Totodată, este cercetător asociat al Laboratorului de Economie din Poitiers (LÉP), membru al INFER (International Network for Economic Research) și coordonator de proiecte internaționale.
În ceea ce privește motivația alegerii carierei academice, profesorul Claudiu Tiberiu Albulescu subliniază rolul esențial al contextului internațional. O mobilitate de studii în Franța, într-un mediu academic competitiv și deschis, i-a oferit ocazia să intre în contact direct cu tineri cercetători aflați la început de drum. Interacțiunea cu aceștia, dar și cu mediul intelectual în care performanța era valorizată, l-au inspirat să urmeze aceeași direcție. De altfel, coordonatorii săi de doctorat și colegii întâlniți de-a lungul etapelor formative au avut o influență majoră asupra modului în care și-a construit viziunea profesională.
Traseul său profesional poate fi descris ca fiind etapizat și coerent. În primii ani, s-a concentrat exclusiv pe activitatea de cercetare, urmărind obținerea unor rezultate științifice relevante și publicarea în reviste de prestigiu. Ulterior, a dezvoltat parteneriate internaționale care i-au permis să extindă impactul cercetărilor sale și să contribuie la proiecte interdisciplinare. În ultima etapă, s-a implicat activ în zona administrativă a sistemului universitar, fără a renunța la rigoarea cercetării. Această evoluție reflectă o viziune echilibrată asupra carierei academice, bazată pe calitate, continuitate și colaborare.
Într-un context global în care mediul academic este supus unor schimbări accelerate, profesorul Albulescu recunoaște că motivația de a rămâne activ în universitate a fost alimentată de o investiție profesională inițială extrem de mare. Aproximativ zece ani din cariera sa au fost marcați de eforturi intense și sacrificii, inclusiv de natură financiară. Cu toate acestea, atașamentul față de profesie s-a consolidat în timp, transformând o alegere inițial rațională într-o pasiune autentică.
Lucrarea care reflectă cel mai bine contribuția sa științifică este, în opinia domniei sale, articolul „COVID-19 and the United States financial markets’ volatility”, publicat în Finance Research Letters. Subiectul a fost identificat din timp ca fiind de interes major pentru comunitatea academică internațională, într-un moment în care efectele pandemiei asupra sistemului financiar erau încă puțin înțelese. Studiul său s-a dovedit a fi o contribuție semnificativă la literatura de specialitate, analizând empiric modul în care anunțurile oficiale legate de pandemia COVID-19 – precum numărul de infectări și rata mortalității – influențează volatilitatea realizată a pieței bursiere americane. Articolul a fost citat extensiv și recunoscut pentru claritatea metodologică și relevanța rezultatelor.
În ceea ce privește viziunea sa asupra viitorului economiei digitale, profesorul Albulescu consideră că progresul va fi accelerat din perspectiva proceselor tehnologice, cum ar fi digitalizarea activității agenților economici și utilizarea inteligenței artificiale. Cu toate acestea, mecanismele fundamentale ale economiei nu vor suferi transformări radicale, menținându-se în limitele tradiționale ale funcționării piețelor.
Referitor la relația dintre cercetare și factorii de decizie politică în era digitalizării și automatizării, profesorul evidențiază rolul cercetătorului ca vector de diseminare a rezultatelor științifice. Colaborarea dintre mediul academic și autorități trebuie să fie consolidată, pentru a facilita aplicarea concretă a ideilor și pentru a susține financiar inițiativele cu potențial de impact real.
În activitatea de cercetare, profesorul caută constant un echilibru între fundamentele teoretice și aplicabilitatea concretă. Acest echilibru este obținut prin utilizarea datelor statistice și a softurilor specializate de analiză, pornind de la ipoteze teoretice care sunt testate pe eșantioane relevante și transpuse în contexte reale.
Pe plan personal, cel mai multă satisfacție i-o aduce recunoașterea studenților pentru implicarea didactică și calitatea informațiilor transmise. Pe partea de cercetare, împlinirea vine din calitatea rezultatelor obținute și din impactul acestora în comunitatea științifică internațională.
Dacă ar fi să scrie o carte despre traseul său profesional, profesorul Albulescu ar intitula-o „Determinare, perseverență, identificarea oportunităților și înțelegerea funcționării unui sistem” – o sinteză lucidă a principiilor care i-au ghidat pașii în cariera academică. Această formulare exprimă convingerea sa profundă că performanța nu este întâmplătoare, ci rezultatul unui proces susținut de muncă, claritate și adaptare.
Introducere
La începutul anului 2020, criza sanitară provocată de noul coronavirus (COVID-19) a evoluat rapid într-o pandemie globală. Virusul apărut în Wuhan (China) s-a răspândit pe toate continentele, determinând Organizația Mondială a Sănătății (OMS) să declare oficial starea de pandemie pe 11 martie 2020 . Până la acea dată, peste 100.000 de persoane fuseseră infectate la nivel mondial, în peste 100 de țări, iar numărul deceselor ajunsese la câteva mii . În următoarele două luni, situația s-a agravat exponențial: la nivel global s-au raportat peste 5 milioane de cazuri și sute de mii de decese, prima fază a pandemiei afectând grav țări de pe tot globul . Această criză fără precedent a indus șocuri succesive pe piețele financiare, începând din februarie 2020, manifestate prin scăderi bruște ale cotațiilor bursiere și o creștere accentuată a volatilității financiare pe fondul incertitudinii generale .
Chiar și în faza pre-pandemică, COVID-19 a perturbat economia reală, afectând negativ sectoare precum comerțul, turismul și transporturile, și a provocat disfuncționalități locale (ex. penurii alimentare) . Date fiind aceste efecte, era de așteptat ca și sistemul financiar să resimtă șocul pandemic, mai ales în condițiile preexistente de bule speculative bursiere . Primele cercetări economice pe această temă s-au concentrat în principal asupra impactului pandemiei asupra randamentelor acțiunilor (de exemplu, Ashraf, 2020; Zhang et al., 2020), în timp ce mult mai puține lucrări au analizat efectele COVID-19 asupra volatilității financiare . Dintre studiile timpurii pe volatilitate se remarcă Albulescu (2020), Bakas și Triantafyllou (2020) sau Zaremba et al. (2020), însă literatura era încă redusă și emergentă în acest domeniu la momentul izbucnirii pandemiei . Acest context evidențiază un gol în cunoaștere: mecanismele prin care șocul pandemic afectează volatilitatea piețelor financiare nu erau pe deplin înțelese, constituind motivația principală pentru studiul de față.
Volatilitatea piețelor financiare este influențată de o serie de factori, de la condițiile economice și instituționale până la incertitudinea pieței . Literatura anterioară a demonstrat că anunțurile oficiale pot provoca reacții imediate în volatilitatea financiară – de pildă, comunicatele macroeconomice pozitive sau negative pot avea efecte asimetrice asupra volatilității (Onan et al., 2014) . Totodată, incertitudinea politicilor economice (Economic Policy Uncertainty – EPU) a fost identificată ca determinant semnificativ al volatilității bursiere în numeroase studii (Antonakakis et al., 2013; Chen și Chiang, 2020; Kalyvas et al., 2019 etc.) . Prin urmare, în contextul pandemiei de COVID-19, anunțurile zilnice privind evoluția pandemiei (numărul de infectări noi, decese, rata mortalității etc.) au potențialul de a alimenta incertitudinea pe piețe și de a amplifica volatilitatea.
Studiul de față abordează această problematică și investighează empiric efectul anunțurilor oficiale legate de COVID-19 asupra volatilității pieței financiare din SUA, extinzând noua literatură dedicată volatilității financiare sub impactul pandemiei . În mod particular, lucrarea analizează cum anunțurile zilnice ale OMS privind noile cazuri de infectare și rata fatalității influențează volatilitatea realizată a indicelui bursier S&P 500. Această temă este importantă atât din perspectivă științifică – pentru a înțelege mai bine canalele de transmitere a șocurilor pandemice în sistemul financiar – cât și practic-aplicativă, dat fiind că o volatilitate sporită complică activitatea de management al riscului pe piețele de capital.
Obiectivele cercetării
Obiectivul general al cercetării este de a determina impactul informațiilor oficiale despre pandemia COVID-19 asupra volatilității piețelor financiare americane, în perioada critică a primului val pandemic (martie-mai 2020). Pentru atingerea acestui scop, studiul formulează următoarele obiective specifice:
Prin îndeplinirea acestor obiective, studiul oferă o imagine cuprinzătoare asupra modului în care dinamica pandemiei COVID-19 – reflectată prin datele zilnice comunicate publicului – a influențat volatilitățile piețelor financiare, în special în contextul pieței de capital din Statele Unite, una dintre cele mai importante piețe la nivel mondial.
Metodologia utilizată
Perioada de analiză acoperă prima fază a pandemiei COVID-19, începând cu data de 11 martie 2020 (momentul declarării oficiale a pandemiei de către OMS) și până la 15 mai 2020 . Acest interval surprinde evoluția primului val pandemic, de la creșterea explozivă a numărului de infectări în luna martie până la stabilizarea relativă și apoi decizia de relaxare a restricțiilor sociale în multe state (începând cu ~15 mai 2020) . Alegerea perioadei se justifică prin faptul că după mijlocul lui mai 2020 multe țări (inclusiv SUA) au început să relaxeze măsurile de distanțare în încercarea de a relansa economia, marcând practic sfârșitul primei etape acute a crizei sanitare . Astfel, eșantionul de date folosit reflectă faza intensă inițială a crizei COVID-19, când incertitudinea și impactul șocurilor pandemice asupra piețelor au fost maxime.
Datele utilizate în studiu provin din surse oficiale și cu frecvență zilnică. Indicatorii privind pandemia COVID-19 – în special numărul de cazuri noi de infectare raportate zilnic și rata zilnică a fatalității (calculată ca raport între decesele noi și totalul cazurilor) – au fost preluați din rapoartele zilnice ale Organizației Mondiale a Sănătății (WHO Situation Reports) . S-au luat în considerare atât valorile la nivel global ale acestor indicatori, cât și valorile specifice Statelor Unite, pentru a diferenția efectul situației pandemice mondiale de cel al situației interne din SUA. Pentru a măsura volatilitatea pieței financiare americane, s-a folosit indicele de volatilitate realizată al bursei S&P 500 (S&P 500 Realized Volatility pe 3 luni) – un indicator derivat din variabilitatea efectivă a prețurilor acțiunilor, considerat mai informativ pentru nivelul real al volatilității decât alți indicatori tradiționali . De asemenea, pentru a reflecta nivelul de incertitudine legat de politicile economice, s-a inclus în analiză indicele EPU al SUA (Economic Policy Uncertainty index for US) ca variabilă de control, dat fiind rolul său consacrat în literatura de specialitate în influențarea volatilității piețelor .
Modelul econometric adoptat a constat în estimări de regresie liniară ordinară (OLS) pe date zilnice, având volatilitatea realizată (logaritmul indicelui S&P 500 RV) ca variabilă dependentă. S-au specificat două modele de bază pentru fiecare tip de indicator pandemic analizat, astfel: (1) un model „naiv”, care include doar interceptul și variabila explicativă COVID-19 (cazuri noi sau rata fatalității), și (2) un model „cu control”, care adaugă și variabila de control EPU pe lângă cea pandemică. Această abordare în doi pași (stepwise) permite observarea robusteții efectului COVID-19 în absența și în prezența controlului pentru incertitudinea de politici economice. Totodată, pentru fiecare model s-au rulat două versiuni paralele, vizând separat: (Model 1) datele globale privind pandemia și (Model 2) datele specifice SUA. În termeni formali, ecuațiile estimate pot fi redate astfel :
unde RV_t este log-volatilitatea realizată a S&P 500 în ziua t, COVID_{t-1} reprezintă log-ul indicatorului pandemic (cazuri sau rată a fatalității) anunțat pentru ziua anterioară t-1 (vezi mai jos), iar EPU_{t-1} este log-ul indexului EPU în ziua anterioară; c este constantă, iar \varepsilon_t eroarea aleatorie a modelului (presupusă normal distribuită) .
Includerea valorilor întârziate (lag-uri) pentru variabilele explicative are două justificări importante. Primo, dinamica raportării datelor COVID-19 face ca cifrele comunicate oficial într-o zi t să reflecte situația din ziua precedentă (datele de la „t-1”) . Prin urmare, pentru a sincroniza corect informația, în regresii s-a folosit prima întârziere a numărului de cazuri noi și a ratei fatalității (notate COVID_{t-1}) . Secundo, utilizarea valorilor întârziate contribuie la diminuarea potențialelor probleme de endogenitate. În linie cu abordările din literatura anterioară , s-a utilizat EPU la un lag pentru a evita influența simultană reciprocă dintre volatilitatea pieței și incertitudinea politicilor economice (de exemplu, volatilitatea ridicată poate la rândul ei să sporească incertitudinea politică) . De asemenea, toate variabilele au fost transformate prin logaritm natural (pentru linearizare și reducerea heteroscedasticității), cu excepția ratei fatalității care fiind deja un raport (variind în intervalul [0,1]) a fost inclusă ca atare în modele .
În prealabil estimării modelelor, s-a verificat proprietatea de staționaritate a seriilor de date utilizând testul Augmented Dickey-Fuller (ADF) și testul KPSS. Rezultatele indică faptul că majoritatea seriilor sunt staționare în nivel (nerafinate), ambele teste confirmând staționaritatea, cu excepția seriei ratei fatalității unde apare o ușoară discrepanță (ADF sugerează nestaționaritate, în timp ce KPSS indică staționaritate) . Per ansamblu, s-a considerat că seriile pot fi folosite în formă de nivel (mai ales fiind perioada scurtă analizată), urmând ca robustețea să fie testată ulterior.
Estimările econometrice s-au realizat prin metoda celor mai mici pătrate (OLS) standard, iar pentru a asigura validitatea concluziilor, studiul a inclus și o analiză de robustețe a rezultatelor. În acest sens, s-a recurs la o regresie robustă de tip M-estimation (Huber), cunoscută ca Robust Least Squares (RLS) . Motivul utilizării RLS rezidă în posibila prezență a valorilor extreme (outliers) în datele COVID-19, în special la începutul eșantionului (de pildă, fluctuații mari în raportările zilnice din SUA) . Metoda RLS reduce influența acestor valori aberante asupra coeficienților estimați, permițând evaluarea stabilității efectelor identificate. Astfel, prin compararea rezultatelor OLS cu cele obținute prin RLS, autorul testează dacă relațiile observate sunt consistente și nu sunt determinate de observații extreme sau asumții restrictive ale modelului.
Rezultatele obținute
Rezultatele empirice relevă în mod clar că șocul pandemic COVID-19 a amplificat semnificativ volatilitatea pieței financiare din SUA în perioada analizată. Atât numărul de cazuri noi raportate, cât și rata fatalității – considerați ca proxy pentru incertitudinea și gravitatea crizei sanitare – au un efect pozitiv și semnificativ asupra volatilității realizate a S&P 500. În cele ce urmează, prezentăm pe rând constatările principale, în corelație cu tabelele de regresie din lucrare.
Efectul anunțurilor privind cazurile noi de COVID-19. Tabelul 1 din studiu rezumă rezultatele regresiilor OLS privind influența anunțurilor despre noile infectări asupra volatilității financiare . Se remarcă faptul că coeficienții estimați pentru variabila “COVID-19 (cazuri noi)” sunt pozitivi și puternic semnificativi statistic (nivel de semnificație 1%) atât în modelul bazat pe datele globale, cât și în cel bazat pe datele SUA . Cu alte cuvinte, o creștere a numărului de cazuri noi anunțate determină o creștere a volatilității pieței bursiere. Mai mult, mărimea efectului diferă substanțial între indicatorul global și cel național: coeficientul asociat cazurilor globale este aproximativ 0,157*, în timp ce pentru cazurile din SUA este ~0,048* (ambele semnificative la p<0,01) . Acest rezultat indică un impact mai puternic al informațiilor despre situația globală asupra piețelor americane, comparativ cu informațiile despre situația internă din SUA. Cu alte cuvinte, investitorii par să fie extrem de sensibili la evoluția pandemiei la nivel mondial, percepând creșterea globală a infectărilor ca un semnal de risc major, ceea ce sporește volatilitatea. Prin contrast, creșterea numărului de cazuri înregistrate doar în SUA are și ea un efect semnificativ, dar mai atenuat, sugerând că piețele financiare americane își iau semnalele de risc din contextul global, nu doar din cel domestic . Această constatare este susținută și de puterea explicativă a modelelor: valoarea R^2 este ~0,88 pentru modelul global, aproape dublă față de ~0,52 pentru modelul SUA , ceea ce indică faptul că dinamica globală a pandemiei explică o proporție mult mai mare din variația volatilității financiare a SUA comparativ cu dinamica națională.
Un alt rezultat important din Tabelul 1 este că variabila de control EPU (incertitudinea politicii economice) nu are un impact statistic semnificativ asupra volatilității în perioada analizată . Coeficienții estimați pentru EPU (lag 1) sunt foarte mici și lipsiți de semnificație atât în modelul global (0,026, n.s.), cât și în cel pentru SUA (-0,117, n.s.) . Acest lucru contrastează cu rezultatele istorice din literatură, unde EPU tinde să influențeze volatilitatea . Autorul oferă o explicație plauzibilă: incertitudinea generată de pandemia COVID-19 a dominat-o pe cea legată de politicile economice pe durata crizei sanitare, astfel încât variabilitatea pieței a fost determinată aproape în întregime de factori pandemici, făcând ca influența EPU (altminteri importantă în vremuri normale) să devină neglijabilă în acest context .
Efectul anunțurilor privind rata fatalității (mortalității). Tabelul 2 prezintă rezultatele regresiilor OLS pentru efectul ratei fatalității COVID-19 asupra volatilității financiare . Concluziile sunt în mare măsură aliniate cu cele obținute pentru numărul de cazuri. Atât rata fatalității globală, cât și cea națională (SUA) au coeficienți pozitivi semnificativi în relație cu volatilitatea pieței: aproximativ 0,088* pentru rata fatalității la nivel mondial și 0,030 (semnificativ la 5%) pentru rata fatalității din SUA . Aceste rezultate indică faptul că o agravare a mortalității zilnice asociate COVID-19 conduce la sporirea volatilității bursiere, investitorii reacționând negativ la veștile privind creșterea letalității virusului. Similar cu cazul infectărilor, efectul indicatorului global este mai pronunțat decât al celui local: deși ambele sunt semnificative, rata fatalității globale influențează mai puternic volatilitatea decât rata fatalității din SUA (coeficient ~0,088 vs. ~0,03) . Acest fapt subliniază din nou importanța contextului internațional: piețele americane par mai afectate de „atmosfera” globală a pandemiei (inclusiv gravitatea acesteia la nivel mondial) decât de situația națională singulară. Totuși, merită menționat că proporția din volatilitate explicată de rata fatalității este mai redusă comparativ cu cea explicată de numărul de cazuri: R^2 al modelelor din Tabelul 2 este ~0,59 pentru fatalitatea globală și doar ~0,13 pentru fatalitatea SUA . Aceasta sugerează că variația mortalității zilnice, deși semnificativă, explică mai puțin din volatilitatea pieței decât variația cazurilor noi, probabil deoarece numărul de infectări zilnice (un indicator de incidență) captează mai prompt șocurile de incertitudine resimțite de investitori. În ceea ce privește EPU, și în aceste modele coeficientul său rămâne statistic nesemnificativ , confirmând observația că în faza acută a pandemiei, incertitudinea tradițională de politică economică nu a jucat un rol major în fața prevalenței incertitudinii pandemice.
Analiza de robustețe (RLS). Pentru a verifica stabilitatea concluziilor, autorul a efectuat estimări folosind metoda robustă RLS, care atenuează influența outlier-elor din date . Rezultatele robuste obținute sunt concordante calitativ cu cele OLS, consolidând încrederea în validitatea concluziilor. În cazul anunțurilor privind cazurile noi, coeficienții pozitivi rămân semnificativi la nivel înalt: de exemplu, sub RLS efectul cazurilor globale este ~0,108*, iar al cazurilor din SUA ~0,070* – ambele comparabile ca semn și semnificație cu estimările OLS, deși valorile diferă ușor. La fel, pentru rata fatalității, estimarea robustă arată coeficienți pozitivi semnificativi (de ordinul 0,03 pentru global și ~0,017 pentru SUA) . S-a constatat totuși că, în cadrul metodei RLS, puterea explicativă (R^2) a unor modele diferă de cea din OLS – de exemplu, pentru cazurile noi, R^2 robust este ~0,56 global și ~0,37 SUA , mai mic decât în OLS – sugerând că eliminarea influenței outlier-elor reduce oarecum variația explicată, însă fără a altera relațiile de bază. Important este că toate efectele principale identificate rămân semnificative sub estimarea robustă, inclusiv influența pozitivă (dar marginală) a ratei fatalității . Acest fapt confirmă robustețea concluziilor: impactul anunțurilor despre pandemia COVID-19 asupra volatilității financiare nu este un artefact al unei anumite specificații de model sau al unor puncte extreme din date, ci reprezintă un pattern real și consecvent. Totodată, rezultatele studiului se aliniază constatărilor timpurii apărute în literatura de specialitate, care semnalau deja existența unui efect semnificativ al COVID-19 asupra volatilității piețelor financiare (de exemplu, Albulescu, 2020; Zaremba et al., 2020).
Concluzii
În concluzie, cercetarea oferă dovezi empirice solide despre modul în care criza COVID-19 a constituit o sursă majoră de volatilitate pentru piețele financiare din Statele Unite, cel puțin în faza inițială a pandemiei. Analiza detaliată a datelor privind pandemia și volatilitatea bursieră a condus la următoarele constatări principale:
Per ansamblu, mesajul central al studiului este că persistența crizei coronavirusului și incertitudinea asociată acesteia amplifică volatilitatea piețelor financiare. Cu cât pandemia se prelungește și generează un flux continuu de vești negative (noi infectări, creșterea mortalității), cu atât piețele manifestă o volatilitate ridicată, reflectând instabilitatea și aversiunea la risc a investitorilor. În cazul concret al SUA, prelungirea crizei COVID-19 a dus la o creștere semnificativă a volatilității bursiere, efect care, dată fiind interconectarea piețelor, se răsfrânge și asupra ciclului financiar global . Această concluzie are implicații importante: managerii de risc și factorii de decizie trebuie să ia în considerare faptul că incertitudinea prelungită a unei pandemii mondiale poate domina ceilalți factori de risc, conducând la perturbări sistemice în piețele financiare.
Contribuții științifice
Studiul realizat de Claudiu Tiberiu Albulescu (2021) aduce o serie de contribuții notabile la literatura economică și financiară referitoare la șocurile pandemice:
În sinteză, lucrarea „COVID-19 and the United States financial markets’ volatility” contribuie substanțial la înțelegerea impactului pe care șocurile sanitare globale îl pot avea asupra piețelor financiare. Rezultatele sale furnizează dovezi că pandemia COVID-19 a devenit o sursă proeminentă de risc sistemic, amplificând volatilitatea și potențial destabilizând piețele. Aceste cunoștințe sunt valoroase atât pentru literatura de specialitate – îmbogățind teoria cu un studiu de caz real – cât și pentru practicieni și autorități, care pot învăța din această experiență în vederea gestionării viitoarelor episoade de criză globală
