Intervențiile urbane temporare (IUT) sunt genul de proiecte care prind bine în orice oraș – sunt vizibile, dinamice, provocatoare și, mai ales, flexibile. Dar dincolo de imaginea lor catchy de pe Instagram sau de etichetele de „bună practică urbană”, ele pot spune multe despre cum înțelegem orașul și rolul nostru ca viitori arhitecți și urbaniști. Despre toate acestea ne vorbește dr. arh. Loredana Gaiță, care și-a dedicat teza de doctorat subiectului IUT, dar dintr-o perspectivă mai profundă decât ne-am aștepta.
Cum a început totul?
Totul a pornit în anii de facultate, când Loredana a fost implicată în diferite proiecte și intervenții prin Asociația de la 4 și mai târziu prin Asociația În comunitate. Practic, a experimentat pe bune cum funcționează aceste IUT în Timișoara și în zonele apropiate. Apoi a urmat implicarea în proiecte mai mari, cum ar fi Exploatarea Culturală Petrila, Timișoara verde-albastră și UPT Campus Creativ, unde a testat idei noi în contexte urbane variate. Toate aceste experiențe au dus, pas cu pas, la tema de doctorat: „De la ‘știința urbană’ modernistă la intervenția urbană temporară. Căutarea relevanței profesionale.”
Cum s-a desfășurat cercetarea?
Cercetarea a durat șase ani și nu a fost doar despre citit cărți și scris teorie. A însemnat și participare activă în proiecte, burse internaționale (precum cea de la Universitatea din Kassel, Germania, prin DAAD), articole, conferințe și mult contact direct cu realitatea urbană. Partea teoretică a fost super complexă, a inclus idei din arhitectură, urbanism, sociologie, filozofie, geografie și altele.
Scrisul în sine a fost, după cum spune chiar ea, un proces destul de intens, obositor pe alocuri, dar și plin de satisfacții. Mai ales momentele în care totul părea să se lege natural, fără să fie nevoie de „acrobații” logice.
Ce e diferit în această cercetare?
Față de majoritatea articolelor și cărților care vorbesc despre IUT doar din perspectiva proiectelor de succes și a „modelelor de urmat”, Loredana a vrut să meargă mai departe de lista de exemple. Nu a vrut doar să arate „cum se face bine”, ci să înțeleagă ce înseamnă de fapt o intervenție urbană temporară, de ce o facem și ce poate aduce în plus față de un simplu design cool.
Ceea ce propune este o viziune mai realistă și mai sinceră: IUT-urile nu sunt neapărat menite să schimbe orașul pe termen lung. Dar ceea ce pot face foarte bine este să creeze spațiu social, adică locuri în care oamenii se întâlnesc, participă, discută, experimentează. Fără acest impact social, IUT riscă să fie doar o formă frumoasă, dar fără fond.
Ce legătură are cu acupunctura urbană?
La o primă vedere, IUT-urile seamănă cu ideea de acupunctură urbană, acele intervenții mici, dar bine gândite, care pot genera schimbări importante. Și într-adevăr, multe IUT se încadrează în această logică. Totuși, cercetarea arată că nu toate IUT reușesc să schimbe pe bune orașul sau comunitatea, chiar dacă sunt promovate intens ca exemple de succes. De fapt, IUT-urile eficiente sunt mai degrabă excepția decât regula.
Ce contează cu adevărat este ca o IUT să contribuie la crearea unui cadru social. Dacă asta lipsește, vorbim doar de un decor temporar, nu de un instrument real de transformare urbană.
Ce înseamnă IUT ca instrument educațional?
Una dintre ideile cele mai interesante din cercetare este că IUT-urile pot funcționa ca un soi de „atelier în aer liber” pentru formarea profesională. Pe de o parte, teza oferă o sinteză teoretică importantă pentru studenți, o istorie critică a urbanismului și a ideilor care l-au influențat. Pe de altă parte, IUT poate fi un mod foarte bun de a învăța „din mers” ce înseamnă proiectarea urbană în context real: cu oameni, cu nevoi diferite, cu reguli flexibile și multă imprevizibilitate.
În contrast cu practica clasică, adesea rigidă și competitivă, IUT promovează un mod de lucru mai deschis, mai colaborativ, mai uman. E un cadru în care se pot testa idei legate de participare, flexibilitate, proces, simbolism, adaptabilitate – toate acele concepte despre care vorbim în teorie, dar pe care rar le putem aplica direct în proiectele școlare.
Concluzie
Ce aduce în plus cercetarea Loredanei Gaiță? O viziune matură și echilibrată asupra intervenției urbane temporare, nu doar ca mod de „a face frumos în oraș”, ci ca un proces complex, cu sensuri multiple. IUT devine un instrument de reflecție, un catalizator social și o metodă alternativă de formare profesională.
