Libera exprimare
Între hate speech și free speech
Ce anume este hate speech și ce este pur și simplu exprimarea liberă a opiniei? Care este diferența? Cât de subțire este linia dintre cele două și cât de ușor se poate trece?
Într-o lume în care platformele de social media sunt într-o creștere și dezvoltare continuă, comunicarea devine din ce în ce mai facilă, deci modalitățile de a fi puțin prea "sinceri" decât ar fi fost necesar cresc și ele exponențial. Interfața prietenoasă a diferitelor medii online ne face să credem că suntem în siguranță, că ceea ce spunem aici nu este atât de oficial ca în cazul unei discuții face-to-face. Acesta poate fi motivul pentru care unii dintre noi pot ajunge sa spună sau să facă anumite lucruri în mediul digital pe care poate nu ar avea curajul sa le facă în viata reala, crezând poate că nu au același impact. Problema se ridică atunci când, în mod "surprinzător", receptorii din mediul online reacționează. Evident, în același mod în care ar reacționa și în viața reală. Totuși, deja am ajuns să vorbim despre cyberbullying, m-au luat cuvintele pe sus și am ajuns prea departe, prea repede.
Hate Speech vs. Free Speech by Flavia Mezzetti
Așa că să o luăm cu începutul, zic eu… Hate speech-ul. Sună puțin pompos așa că hai să clarificăm. După The Oxford English Dictionary, termenul de hate speech (sau, tradus „discurs instigator la ură”) se referă la orice discurs sau adresare care incită ură sau intoleranță, în special înspre grupuri sociale specifice, pe baza etinicității, credințelor religioase, orientările sexuale etc. (http://www.bbc.com/news/world-africa-43386636). În același timp, site-ul oficial al Consiliului Europei ne spune că termenul nu are o definiție anume în drepturile internaționale ale omului, dar că, la modul general, este folosit pentru a descrie discursul care este extrem de negativ și constituie o amenințare față de pacea socială. După Comitetul Ministerelor, hate speech-ul acoperă toate formele de exprimare care răspândesc, incită, promovează sau susțin ură rasială, xenofobie, anti-semitism sau alte forme de ură bazată pe intoleranță (https://www.coe.int/en/web/freedom-expression/hate-speech). Exemplele de hate speech sunt infinite, de la graffiti cu mesaje anti-semitice (de exemplu) și benzi desenate rasiste, până la glume despre persoane cu dizabilități sau proteste homofobice.
ACUM, abia, putem reveni la cyberbullying, adică hate speech-ul în mediul online. După cum spuneam, aici lucrurile devin puțin mai complicate pentru că totul este mult mai deschis la interpretare. Ceea ce unii oameni consideră a fi o glumă, alte categorii de oameni pot considera ca fiind ofensator. De exemplu, cine este familiarizat cu jocurile online știe că în acest mediu se folosește adesea un limbaj mai agresiv, fiind un mediu utilizat majoritar de persoane de sex masculin, cu vârste relativ fragede. Cu toate acestea, multe dintre aceste jigniri nu sunt rostite tocmai cu scopul de a ofensa un anumit grup de oameni, ci sunt vorbe aruncate în mijlocul unui moment tensionat al jocului, care nu țintesc pe cineva anume. Desigur, acest lucru nu le face acceptabile, dar ceea ce voiam să punctez este faptul că neinteracționând cu acei oameni față în față, este mult mai ușor să ofensăm, din spatele acestei „măști”. După cum probabil era de așteptat, cea mai activă zonă în ceea ce privește discursul intolerant este de departe SUA, cu aproape 40% dintre discursurile citate pe hatebase.org, iar cea mai folosită limbă în care se întâmplă este engleza, cu un procent 65%. Cel mai des injuriile au la bază etnicitatea, iar pe locul al doilea, cu jumătate din procente se găsește intoleranța în baza naționalității (https://www.hatebase.org/popular).
Mai departe să vorbim puțin și despre ce înseamnă free speech și care ar fi legătura dintre cele două concepte. Free speech sau libertatea de exprimare reprezintă dreptul cetățenilor de a-și exprima liber opiniile, fără niciun fel de cenzură sau restricționare. United States Courts ne dă câteva exemple de discurs care intră sub protecția acestui drept: dreptul de a nu vorbi, dreptul studenților/elevilor de a purta o bandă neagră pe braț în semn de protest, dreptul de a folosi exprimări ofensatoare pentru a transmite mesaje politice (da, da, e legal să ne înjurăm politicienii,în caz că te întrebai :))), dreptul de a promova produse comerciale și servicii profesionale și folosirea discursului simbolic (cum ar fi arderea unui steag într-un protest) (http://www.uscourts.gov/about-federal-courts/educational-resources/about-educational-outreach/activity-resources/what-does). Acestea ar fi doar câteva exemple pentru a ne putea face o idee despre ce vorbim noi aici.
Ok, deci înțelegem că anumite tipuri de discurs ofensator sunt protejate de lege, acestea fiind simpla aplicare a dreptului la liberă exprimare. Și atunci...cum facem diferența între exprimarea liberă a opiniei și discursul intolerant? Aici lucrurile devin puțin încețoșate. În teorie, libertatea de exprimare devine hate speech atunci când injuriile sunt adresate în mod deliberat și evident asupra unei anumite persoane făcând parte dintr-un grup social protejat sau asupra grupului în sine și, mai mult decât atât, duc la acțiune. Astfel, o persoană poate să își arate opoziția față de o anumită religie, de exemplu, dar acesta nu poate să se adreseze unei persoane din acea religie, insinuând că ea/el este inferior, doar în baza faptului că are acea credință. Lucrurile par rezonabile până acum, dar ce facem atunci când o persoană își postează în social media propria părere despre familia tradițională, aducând indirect injurii la adresa persoanelor cu alte orientări sexuale? Ce va spune el este că își exercită dreptul la exprimare, el fiind convins că ceea ce afirmă este corect și, mai mult decât atât, susținut chiar de religiile creștine. În mod evident, în acest caz, vor fi multe persoane ofensate, care vor considera afirmațiile acestea ca fiind hate speech. În același timp, acestea fiind adresate neoficial, indirect și fără nici o acțiune în această direcție, omul își poate exprima liber opinia.
Momentan legile care prevăd activitatea în mediul online sunt destul de vagi, iar rețelele de socializare cum ar fi Facebook și Instagram pot lua măsuri pentru a cenzura hate speech-ul doar într-o mică măsură, fără a încălca dreptul la exprimarea liberă a opiniei. Desigur, în România lucrurile nu sunt (cel puțin nu încă) atât de „avansate” din acest punct de vedere. Poate datorită faptului că nu avem de-a face cu atât de multe etnii, rase și naționalități, sau poate pur și simplu suntem un popor mai puțin sensibil. În orice caz, eu consider că suntem un popor destul de tolerant, mai ales prin generațiile tinere și că ar trebui să ne bucurăm de faptul că încă lumea nu se supără la fiecare postare pe care o lansăm în online. În niciun caz nu vreau să spun ca hate speech-ul nu este ceva real, dar ceea ce vedem că se întâmplă în SUA este de multe ori peste limita mea de înțelegere. Exemplul despre care vorbeam mai sus, din punctul meu de vedere, ar fi unul deliberat, deci eu l-aș încadra la hate speech, daaar, pe internet de multe ori am avut ocazia să întâlnesc situații în care o persoană să facă o glumă nevinovată cu referire la un grup special, iar apoi să sufere consecințe gigantice și să i se acorde cu mult mai multă atenție negativă decât ar fi fost necesar. Acest lucru se întâmplă cu preponderență pe platforma Youtube.
În concluzie, părerea mea este că citatul clișeic de care dăm cu toții pe internet în ultimul timp, „words only have power when we give them power” este defapt destul de adevărat. Da, da, și eu m-am săturat să îl aud, dar adevărul e că atâta timp cât oamenii se leagă neîncetat de anumite cuvinte sau fraze tipice, tot ceea ce fac este să le propage și să le crească popularitatea și în același timp însemnătatea. Până la urmă, sunt doar niște cuvinte. Merită să le acordăm atât de mult timp din viețile noastre?
Desigur, aș fi putut încheia prin a spune că trebuie să încercăm să combatem discursul intolerant, să fim atenți la ceea ce spunem și să îi ajutăm și pe alții să înțeleagă. Dar adevărul e că lucrurile acestea s-au spus deja de prea multe ori și până acum nu pare să se fi produs vreo schimbare. Cel puțin nu în bine...ceea ce putem spune că s-a schimbat în ultimul timp este suprasensibilizarea oamenilor, care acum se ofensează mult mai ușor decât cu câțiva ani în urmă. Așa că hai să privim hate speech-ul ca fiind ceea ce este cu adevărat, niște cuvinte, fie ele rostite, scrise sau măzgălite. Doar niște cuvinte. Hai să le ajutăm să își piardă puterea.
Surse electronice:
1. „Letter from Africa: Why Nigeria's hate speech bill is a jokes killer”, www.bbc.com/news/world-africa-43386636, accesat la 03.04.2018.
2. „Hate Speech”, www.coe.int/en/web/freedom-expression/hate-speech, accesat la 03.04.2018.
3. „Most Common Hate Speech”, www.hatebase.org/popular, accesat la 03.04.2018.
4. „What dDoes Free Speech Mean?”, www.uscourts.gov/about-federal-courts/educational-resources/about-educational-outreach/activity-resources/what-does, accesat la 03.04.2018.