În mod egal, cu toții avem dreptul la libera exprimare. Acest drept este de o vitală importanță pentru buna funcționare  a unei societăți, împreună dar nu mai presus decât alte drepturi la fel de necesare, precum dreptul la demnitate si onoare, la viață privată, dreptul la propria imagine sau siguranța publică.

Limbajul instigator, insultător sau umilitor destinat să creeze sentimente de ură împotriva unor persoane sau comunități, depășește limitele acceptabile ale libertății de exprimare.

Există situații în care dreptul la liberă exprimare se intersectează cu drepturile oamenilor sau amenință siguranța națiunii, punând astfel în dificultate legiuitorul în încercarea dificilă de a stabili dacă o restricție este necesară și până unde i se permite să meargă  sau dacă se pune problema unui act de cenzură, și când este necesară limitarea dreptului la libera exprimare. 

DIU este interzis într-o democrație liberală, atât timp cât promoveaza idei sau soluții care îi amenința existență, valorile si regulile de funcționare.

Una din dilemele existențiale ale democrație, aceea că un sistem politic poate conține în structura lui sâmburele autodistrugerii,  atunci când permite exploatarea politică a unor idei ce susțin restrângerea unor libertăți sau a democrației în sine. 

Din acest motiv, societățile democratice se protejează, limitând uneori DLE cu scopul de a apara alte drepturi și libertăți esențiale. Rezultând astfel o situație paradoxală, ce generează confuzie si frustrări, în care libertatea de exprimare este restrânsă tocmai pentru a proteja libertatea de exprimare. În țările cu o istorie dominată de regimuri totalitare, în care cenzura era regula de bază, aceste restrângeri pot fi interpretate ca fiind abuzive si nedrepte.

De asemenea, nici regimurile democratice nu sunt întru totul aliniate asupra acestei chestiuni. SUA detin cadrul legislativ cel mai liberal în protejarea libertății de exprimare, permițând grupurilor asumat rasiste libertate de exprimare, asociere si manifestare în stradă spre deosebire de statele europene ce dispun de reglementări mai restrictive.

Primul amendament din Constitutia SUA interzice Congresului să voteze legi prin care să se instituie o religie oficială de stat sau prin care o religie este preferată în locul alteia, să promulge legi prin care s-ar împiedica libertatea religioasă, legi care să îngrădească libertatea de exprimare, libertatea presei, legi care să limiteze dreptul la adunare pașnică și la a trimite petiții guvernului.

Conform ideologiei liberale americane, trebuie să existe posibilitatea de dezbatere liberă de idei în interiorul societății, argumentele DIU trebuie înțelese, apoi discutate, confruntate si combatute prin triumful rațiunii, progresului si evoluției morale a umanității.

În concluzie, libertatea de exprimare nu poate fi considerată absolută, impunerea unor limite referitoare la: calomnie, obscenitate, instigare la violență, informații confidențiale, dreptul la viată privată,  este impetuos necesară.  Ca justificare, principiul „de a nu cauza prejudicii” este foarte bine caracterizat de următorul citat al lui John Stuart Mill din cartea „Despre libertate”: „singurul motiv pentru care puterea poate fi îndreptățit exercitată împotriva unui membru al unei comunități civilizate, contrar voinței sale, este de a preveni prejudicierea celorlalți membri ”.