Discurs instigator sau libertate de conștiință?
Pot reprezenta legile ”discursului instigator” un motiv de îngrijorare? Observăm in ultimul timp în Occident diversi proprietari de afaceri ca brutari, florari, fotografi sau furnizori de locații, care și-au exercitat pur și simplu dreptul la libertatea de conștiință și religioasă de a refuza să faciliteze sau promoveze diverse concepte și ideologii care se opun credinței lor, dar care au lezat anumite minorități. Reprezintă acțiunile și discursul lor un act instigator la ură? În ce fel se poate aborda această situație socială, și cum poate fi reglementată?
În ultimii ani se vorbește și se lucrează în mai multe moduri pentru a contracara discursurile de ură. Discursul de ură nu are o definiție specială în drepturile omului la nivel internațional; este un termen folosit pentru a descrie discursul larg care este extrem de negativ și constituie o amenințare la adresa păcii sociale. Discursul de ură acoperă toate formele de expresie sau acțiune care răspândesc, incitează, promovează sau justifică ura rasială, xenofobia, antisemitismul sau alte forme de ură bazate pe intoleranță.
Odată cu drepturile și revoluția LGBT, în societățile occidentale a apărut un conflict între credințele profunde și viziunea creștină (și nu numai) asupra homosexualității și noile drepturi sau legi care favorizează căsătoriile de același sex. Astfel se pare că dreptul cuiva de a practica credințele profunde reprezintă o problemă a timpului nostru. Libertatea religioasă este consacrată în toate tratatele majore privind drepturile omului și este esențială pentru a construi un mediu sigur și prosper pentru societate. Sunt printre puținele drepturi ale oamenilor care sunt pe deplin protejate de dreptul internațional chiar și în vremuri de război. Dar totuși actual, lumea se confruntă cu o perioadă de politică turbulentă și o creștere a inegalităților și nemulțumirilor sociale, iar libertatea religiei sau a credinței se află sub presiune din diferite surse și pentru o multitudine de motive.
"Vedem o reducere masivă a libertăților fundamentale în Occident. În timp ce opresiunea religioasă poate fi mai acerbă în alte regiuni ale lumii, nu trebuie să închidem ochii la evoluțiile din SUA, Europa sau Australia. Mulți au fost împinși din piața publică pentru că refuză să renunțe la convingeri profunde. O politică liberală seculară agresivă, care pretinde a fi obiectivă și neutră din punct de vedere ideologic, împinge oamenii să aleagă între religie și profesie", a declarat Rubén Navarro, Consilier senior al ADF Internațional.
Obervăm că în practică, dreptul la libertatea religioasă sau convingeri implică adesea un act complex de echilibrare. Când este exercitat, acest drept poate fi o ciocnire cu religia sau credința altora sau cu alte libertăți și drepturi umane , cum ar fi libertatea de opinie și expresie și egalitatea de gen. Astfel exemplul Arhiepiscopului australian de la Hobart ne arată că a fost chemat de un tribunal de stat, unde a fost nevoit să justifice distribuirea unei broșuri despre predarea catolică a căsătoriei la una dintre școlile catolice ale diecezei sale, fiind acuzat de comunitatea Lgbt ca folosește un discurs al urii împotriva lor. Un alt caz ne arată cum un judecător din Colorado a stabilit că o brutărie din Lakewood a discriminat în mod ilegal un cuplu gay, refuzând să le vândă un tort de nuntă.David Mullins și Charlie Craig au vizitat Masterpiece Cakeshop anul trecut, împreună cu mama lui Craig, să comande un tort pentru viitoarea lor recepție de nuntă. Mullins și Craig plănuiau să se căsătorească în Massachusetts și apoi să sărbătorească împreună cu familia și prietenii acasă în Colorado. Titularul cofetăriei, Jack Phillips, le-a informat că, datorită convingerilor sale religioase, politica magazinului era de a refuza serviciul clienților care doresc să comande articole de cofetărie pentru a sărbători nunta cuplurilor de același sex. Phillips susține că ar fi fost fericit să-i vândă tânărului un tort pentru o altă ocazie sau care a fost pre-fabricat. Comunitatea Lgbt a reacționat puternic și în acest caz cu proteste și marșuri acuzând proprietarul afacerii ca folosind un discurs și acțiune discriminatorie față de acel cuplu. "Calea către civilitate, progres și libertate nu îi zdrobește pe cei care dețin opinii nepopulare, împingându-i din piața publică", a spus într-o declarație ADF. "Permite cetățenilor liberi să-și determine pentru ei înșiși ideile și credințele care merită exprimare, considerație și aderare".
Libertatea de exprimare. Abilitatea de a te exprima. Este o idee prețioasă – așa cum trebuie să și fie. Cei mai mulți dintre noi, care trăiesc în democrațiile liberale occidentale, o consideră un drept fundamental al omului. Oamenii s-au luptat și au murit pentru asta. Dar acum suntem în pericol să o pierdem. De ce? Pentru că din păcate, în lupta aceasta contra discursului instigator, se întâmplă totuși ca oameni cu convingeri adânci, care atunci când se exprimă, și fără răutate, sunt acuzați de ură, discriminare și instigare la ură.
Amenințarea nu vine din afară , de la dușmanii externi , ci din interior. O generație se ridică să nu creadă în libertatea de exprimare, atunci când convigerile și ideile altora contravin cu ceea ce le place și iși doresc sa audă.
Aceasta reprezintă o amenințare atât pentru pluralism, cât și pentru democrație.
Așadar unde ar trebui interzisă libertatea de exprimare atunci când convingerile personale pot ofensa pe unii sau alții? Unde ar trebui ca noi, ca societate, să trasăm linia în care exprimarea este permisă pe de o parte și discursul interzis pe de altă parte? Ar trebui să avem chiar și acea linie?
În concluzie aș spune că lupta care se dă împotriva discursului intolerant merge într-o direcție greșită, care ajunge în zona libertății de conștiință. Credcă linia de demarcație între libera exprimare și discursul instigator e destul de fină pentru a putea fi definită de vreo lege.