Un articol editorial inspirat de studiul „Overview on the environmental impact of used engine oil”, realizat de drd. ing. Diana-Miruna Armioni, Universitatea Politehnica Timișoara.

Într-o lume obișnuită să se concentreze pe poluanții evidenți și spectaculoși – gazele de eșapament, plasticul din oceane, fumul industrial – există o amenințare tăcută, dar periculoasă: uleiul de motor uzat. E fluidul care face mașinile să funcționeze, dar care, odată ars, devine o otravă persistentă pentru mediu. Și prea des, este pur și simplu uitat.

Drd. ing. Diana-Miruna Armioni, cercetătoare în cadrul Universității Politehnica Timișoara, a decis să nu îl mai ignore. Studiul ei recent, intitulat sugestiv „Overview on the environmental impact of used engine oil”, aduce în prim-plan o radiografie detaliată a efectelor devastatoare ale acestui deșeu asupra solului, apei și aerului.

„Am vrut să atrag atenția asupra unui poluant de care de multe ori uităm. Am încercat să ofer o imagine clară și documentată asupra impactului și să subliniez urgența unor strategii integrate de prevenire și reciclare.”

Când solul devine o cârpă îmbibată cu otravă

Dintre toate mediile afectate, solul pare să sufere cel mai profund. Odată contaminat cu ulei uzat, acesta își pierde structura, fertilitatea și funcția de susținere a vieții. Microorganismele esențiale mor, iar plantele cresc slab, uneori acumulând metale grele periculoase pentru lanțul trofic.

„Imaginează-ți că solul e ca un burete viu. Uleiul uzat îl înfundă și-l sufocă. Nu mai poate reține apă, nutrienți sau susține viața.”

Printre cele mai toxice substanțe identificate în uleiul de motor ars se numără metalele grele (plumb, cadmiu, arsen) și hidrocarburile aromatice policiclice (PAH) care sunt persistente, cancerigene și extrem de greu de neutralizat.

Otrăvuri care călătoresc: din sol în ape și apoi în aer

Contaminarea nu se oprește la sol. În urma ploilor, particulele de ulei pot ajunge în apele subterane sau de suprafață, punând în pericol ecosisteme acvatice și chiar surse de apă potabilă.

În plus, arderea uleiului uzat în condiții improprii eliberează în aer compuși volatili toxici, precum benzenul și toluenul. Aceste substanțe sunt asociate cu afecțiuni respiratorii și boli grave, inclusiv cancer.

„Cel mai șocant a fost să realizez cât de interconectată este poluarea. Uleiul afectează solul, de acolo ajunge în ape, apoi în aer. Este un lanț nevăzut, dar devastator.”

Soluții există. Dar prima e: să nu îl mai aruncăm!

Una dintre cele mai mari probleme este lipsa unei colectări separate eficiente. Mulți oameni aruncă uleiul direct la canalizare sau în natură, neștiind că un singur litru poate contamina un milion de litri de apă. Chiar și centrele de colectare sunt, adesea, greu accesibile sau slab semnalizate.

„Tehnologii avem. Dar fără o colectare corectă, nu avem ce recicla. E nevoie de educație, infrastructură și responsabilitate.”

Dincolo de problematizare, cercetarea Mirunei explorează și soluții deja testate:

• Hidroprocesarea, un procedeu prin care uleiul este purificat și poate fi reutilizat, cu performanțe apropiate de cele ale unui ulei nou.
• Bioremedierea, adică folosirea microorganismelor pentru curățarea solului poluat, o metodă naturală, ecologică și eficientă.
• Nanomateriale experimentale care pot absorbi compuși toxici din ulei sau sol.

În laborator și în afara lui: cercetare înseamnă timp, colaborare și viziune

Ziua de lucru a Mirunei nu începe și nu se termină în laborator. Pe lângă pregătirea probelor, măsurarea vâscozității și compararea rezultatelor, ea petrece ore întregi studiind literatura de specialitate și pregătindu-și contribuțiile pentru conferințe internaționale.

„Pentru fiecare oră de experiment, petrec cel puțin două în documentare și redactare.”

Cercetarea nu a fost un drum solitar. Proiectul a fost realizat în colaborare cu colegi de la UPT, inclusiv din cadrul Facultății de Inginerie din Hunedoara.

„Fiecare a adus o perspectivă valoroasă. Colaborarea ne-a accelerat rezultatele și ne-a extins orizontul.”

Economia circulară nu e un concept: e o urgență

Cercetarea Mirunei se încadrează perfect în paradigma economiei circulare. Uleiul uzat nu ar trebui tratat ca un deșeu, ci ca o resursă.

„Aplicarea economiei circulare în acest domeniu ar reduce poluarea, ar proteja ecosistemele și ar stimula inovația. Nu e doar ecologie, e și economie.”

Dacă România ar reuși să recicleze eficient tot uleiul uzat, în 10 ani am vedea o scădere dramatică a poluării și o refacere progresivă a solurilor și apelor afectate.

Nu mai putem ignora picăturile care distrug ecosisteme

„Gestionarea corectă a uleiului de motor uzat este o necesitate urgentă pentru protecția mediului și a sănătății umane.”

Miruna Armioni nu își caută recunoaștere, ci soluții. Și o face acolo unde alții privesc în altă parte: în zona invizibilă, dar vitală, a deșeurilor periculoase.

„Munca mea poate părea discretă, dar cred cu tărie că schimbările mari încep de la problemele mici – rezolvate corect.”

Inspirată de natură, dedicată științei: Cum cercetările Ioanei Benea deschid drumul către materiale prietenoase cu planeta

Curioasă, perseverentă, vizionară. Așa ar putea fi descrisă în trei cuvinte conf. dr. ing. Ioana Benea, cercetătoare în cadrul Universității Politehnica Timișoara. Cu un parcurs profesional construit pas cu pas în domeniul ingineriei chimice, Ioana Benea și-a conturat cariera între rigurozitatea științei și entuziasmul pentru descoperire. A fost mereu fascinată de modul în care natura găsește soluții inteligente pentru cele mai complexe procese — o fascinație care a devenit fundamentul cercetărilor sale.

Membră activă a colectivului de Biocataliză și Chimie Verde din cadrul Facultății de Inginerie Chimică, Biotehnologii și Protecția Mediului, Ioana Benea coordonează astăzi un proiect care promite să aducă un plus de sustenabilitate în industriile moderne, prin materiale biodegradabile obținute cu ajutorul naturii — mai precis, prin enzime și biocatalizatori inspirați din ecosisteme vii.

Într-un laborator discret al Universității Politehnica Timișoara, o echipă de cercetători reconfigurează felul în care ne gândim la materialele de zi cu zi. În fruntea lor se află conf. univ. dr. ing. Ioana Benea, o voce tot mai recunoscută în domeniul biocatalizei și chimiei verzi, care transformă deșeurile industriale în soluții biodegradabile cu impact global.

„Cu cât studiem mai atent natura, cu atât devenim mai conștienți că cele mai eficiente soluții sunt deja acolo”, spune Ioana Benea. „Trebuie doar să învățăm cum să le adaptăm tehnologic.”

Proiectul său recent, dezvoltat în cadrul colectivului de Biocataliză și Chimie Verde al Facultății de Inginerie Chimică, Biotehnologii și Protecția Mediului, nu este doar o reușită academică, ci și un răspuns concret la una dintre cele mai presante crize ale secolului: poluarea cauzată de materialele plastice și epuizarea resurselor naturale.

Cercetare inspirată de ecosisteme

Ideea din spatele proiectului a fost simplă, dar ambițioasă: dacă natura poate crea, utiliza și apoi descompune compuși complecși în mod eficient, atunci poate fi și modelul ideal pentru o industrie chimică sustenabilă. Astfel, cercetarea Ioanei Benea s-a concentrat pe dezvoltarea unor materiale biodegradabile, obținute prin sisteme enzimatice care imită reacțiile biochimice din natură.

„Enzimele sunt catalizatori extraordinari, folosiți de miliarde de ani în organismele vii. În laborator, noi le stabilizăm, le adaptăm și le folosim pentru a sintetiza materiale compatibile cu mediul, pornind inclusiv de la deșeuri industriale precum glicerolul”, explică cercetătoarea.

Rezultatul? Materiale biodegradabile, cu aplicații potențiale în industriile alimentară, cosmetică și a bioplasticelor. Iar prin valorificarea deșeurilor, proiectul contribuie activ la economia circulară – un model esențial pentru viitorul sustenabil al producției industriale.

O zi în laboratorul viitorului

Ce înseamnă, concret, „a cerceta” într-un astfel de domeniu? Zilele în laborator încep cu pregătirea reacțiilor chimice și continuă cu ore întregi de monitorizare, măsurători și testări. „Munca noastră e ca un puzzle fin: dozăm substanțele, alegem catalizatorii, declanșăm reacțiile, apoi analizăm structura și comportamentul materialelor obținute”, explică Ioana Benea. „Fiecare detaliu contează pentru ca rezultatul final să fie sigur, performant și cu adevărat biodegradabil.”

Miturile care pot frâna progresul

Unul dintre obstacolele principale în calea implementării pe scară largă a acestor materiale este o percepție greșită: „Mulți cred că dacă un material este biodegradabil, va dispărea complet în câteva zile, oriunde l-ai arunca. Nu e chiar așa. Biodegradarea este un proces care necesită condiții precise – umiditate, oxigen, temperaturi adecvate și, mai ales, microorganisme active.” În lipsa acestora, chiar și un material biodegradabil poate persista ani întregi în soluri aride sau reci.

Recunoaștere internațională și un viitor deschis

Pe lângă premiile naționale, cum ar fi Premiul pentru Excelență în Cercetare al Universității Politehnica Timișoara, Ioana Benea a fost invitată să își prezinte rezultatele la conferințe internaționale de top, precum The International Forum on Industrial Biotechnology and Bioeconomy și New Trends in Chemistry Research. De asemenea, a beneficiat de un stagiu de cercetare de 11 luni la Universitatea din Genova, unde a explorat noi metode de sinteză și a extins complexitatea materialelor dezvoltate.

„Cercetarea este un efort colectiv”

Pentru tinerii care iau în considerare o carieră în știință, Ioana Benea are un mesaj clar: „Dacă aveți curiozitate și dorință de a contribui la progresul societății, cercetarea este una dintre cele mai valoroase alegeri. Studiile doctorale și postdoctorale nu sunt doar o continuare a formării, ci o cale de a vă descoperi potențialul și de a deveni parte dintr-o comunitate internațională de inovatori.”

Într-o lume în care sustenabilitatea nu mai este un lux, ci o necesitate, cercetarea condusă de Ioana Benea arată că știința poate fi și precisă, și profund umană — inspirată de natură, în slujba societății.

Într-o lume grăbită, unde știrile se consumă mai repede decât se înțeleg și memoria colectivă se estompează în fluxuri digitale, Mariana Cernicova-Bucă refuză superficialul. Formată în jurnalismul de tranziție, devenită între timp cadru universitar, cercetătoare și voce publică respectată, ea rămâne un reper de profunzime și rigoare. Analitică, empatică și perseverentă, Cernicova-Bucă îmbină cu succes cercetarea riguroasă cu o înțelegere profundă a contextului uman și social, având mereu în vedere impactul real al muncii sale.

„Ce nu vei găsi pe Google? Informația micro. Istoria trăită. Datele care fac diferența între o realitate vagă și o realitate documentată.” Această convingere o ghidează în fiecare proiect, fie că este vorba despre cronici media, analize sociale sau lecții de sustenabilitate. Cu răbdarea unui arheolog al prezentului, Mariana Cernicova-Bucă sapă în straturile adânci ale realității, adunând fragmente din care construiește o hartă autentică a timpului nostru.

În spatele cercetării sale, Cernicova-Bucă deține o bibliotecă personală semnificativă dedicată propriilor lucrări, un patrimoniu intelectual scris în patru limbi – română, engleză, franceză și rusă – reflectând angajamentul său față de diversitate și accesibilitate în sfera academică internațională.

Cariera universitară: între teorie și practică

Formată în jurnalismul post-revoluționar și modelată de un parcurs educațional solid, Mariana Cernicova-Bucă este astăzi una dintre vocile lucide și coerente ale mediului academic timișorean. Predă la Facultatea de Științe ale Comunicării din cadrul Universității Politehnica Timișoara, unde coordonează cursuri de relații publice, mass-media, comunicare cu presa și metodologii de cercetare, punând mereu accentul pe conexiunea vitală dintre teorie și realitate.

Pentru ea, sala de curs nu este un spațiu al monologului, ci un laborator al ideilor în care cazurile contemporane, analiza discursului, istoria presei și etica digitală se întâlnesc într-un proces de învățare interactiv și reflexiv. Studenții nu doar „acumulează” informații, ci învață să le interogheze, să le analizeze și să le pună în context – devenind, astfel, viitori profesioniști ai comunicării, capabili să distingă între influență și manipulare, între suprafață și profunzime.

Mariana Cernicova-Bucă face parte din acea generație de intelectuali care au intuit, încă din anii ’90, că o societate aflată în plină tranziție are nevoie, înainte de toate, de surse de informare credibile și de voci capabile să le intermedieze cu discernământ. A debutat ca jurnalist și traducător, dar a continuat traseul firesc spre cercetare și predare, construind pas cu pas o arhitectură solidă de gândire critică, documentare aplicată și demers științific independent, într-un peisaj public adesea fragmentar și volatil.

Prin volume precum Universul mediatic Timișoara și Dicționarul vieții publice Timișoara, a reușit nu doar să cartografieze riguros peisajul media și politic local, ci și să ofere instrumente de lucru durabile pentru jurnaliști, cercetători și studenți. Aceste lucrări au devenit repere tocmai pentru că s-au născut dintr-un efort de documentare meticulos și neobosit. „Să iei lopata și să speli trei tone de nisip ca să găsești trei greunțe de aur” – așa își descrie ea însăși procesul de cercetare, care presupune achiziția de statistici, analiză de arhivă, verificare în teren și validare contextuală.

Această abordare orientată spre acțiune – înrădăcinată în paradigma recherche-action – definește întreaga ei filosofie de lucru: cercetarea nu este un exercițiu abstract, ci un mod de a interveni conștient și etic în lume. După experiențele academice din Statele Unite, Mariana Cernicova-Bucă a adus în România un model de lucru sistematizat, care presupune organizarea coerentă a cunoașterii: cronologii postdecembriste, radiografii ale proceselor de privatizare, ale transformărilor din sistemul educațional sau ale modului în care religia și politica ocupă spațiul public.

Lucrările sale, deși profund ancorate în realitatea locală, propun o înțelegere largă și aplicată a mecanismelor sociale și instituționale – nu ca entități abstracte, ci ca structuri vii, care trebuie înțelese și comunicate cu responsabilitate.

Publicist, autor, arhivar al realității locale

Un aspect cu adevărat remarcabil al carierei sale este colaborarea îndelungată cu tatăl său, prof. dr. Marin Bucă, în realizarea unor lucrări de istorie și presă locală. Această colaborare este un exemplu rar de continuitate intelectuală între generații, unde rigoarea academică se îmbină cu afecțiunea familială. Împreună, au organizat lansări de carte, au făcut cercetări de teren și au adunat surse importante, având o viziune comună despre rolul intelectualului în societate.

Această legătură nu a fost doar un proiect editorial, ci o formă de continuitate culturală și emoțională, o moștenire vie în care dialogul între tată și fiică a devenit o parte importantă a istoriei unei comunități. Lansările lor de carte, în care apăreau împreună, au fost evenimente memorabile, apreciate nu doar pentru conținutul lor academic, ci și pentru eleganța discursurilor, fiind adesea remarcate în cercurile academice și culturale.

O viziune interdisciplinară asupra cercetării

Dacă în prima parte a carierei sale s-a concentrat pe reconstrucția memoriei colective și cartografierea realităților post-decembriste, în ultimii ani s-a orientat tot mai mult către viitor – către sustenabilitate, nu ca temă de discurs, ci ca fundament al unei comunicări etice și responsabile.

Această preocupare s-a concretizat în inițiative precum co-fondarea Centrului de Cercetare Interdisciplinară pentru Dezvoltare Durabilă, unde a colaborat cu studenți și colegi pentru a implementa un model aplicat de cercetare în campusul universitar. A studiat comportamentele ecologice, modul în care se raportează tinerii la ideea de schimbare și diferențele dintre intenție declarativă și acțiune concretă. „Nu e suficient să obții like-uri. Trebuie să obții prezență fizică, implicare, acțiune.” – este una dintre ideile care definesc filosofia ei educațională și cercetarea de mediu pe care o promovează.

Un exemplu concret al abordării sale pragmatice și angajate este proiectul „Îmi Pasă”. Acesta a fost o inițiativă destinată să sensibilizeze tineretul universitar cu privire la importanța implicării în conservarea resurselor și reducerea amprentei ecologice. Mariana Cernicova-Bucă și echipa sa au realizat o serie de acțiuni educaționale și evenimente care au inclus ateliere de educație ecologică, campanii de reciclare și studii de caz asupra modului în care tinerii pot contribui la construirea unui mediu mai sustenabil. Proiectul a demonstrat nu doar importanța educației pentru sustenabilitate, ci și realitatea schimbării comportamentale prin implicare directă și responsabilizare individuală.

Spre deosebire de campaniile de conștientizare rapide și adesea decorative, proiectele Marianei Cernicova-Bucă se bazează pe date, observație și intervenție contextualizată. A construit instrumente de comunicare strategică menite să creeze punți între știință, educație și cetățenie activă. Un astfel de rezultat este și volumul „Comunicarea în sprijinul sustenabilității”, coordonat de prof. univ. dr. Vasile Gherheș, lucrare realizată împreună cu colegii Adina Palea și Gabriel-Mugurel Dragomir, toți parte a Facultății de Științe ale Comunicării – o echipă pe care Mariana Cernicova-Bucă o apreciază profund și cu care dezvoltă constant cercetări cu impact real în mediul academic și social.

Etică, inteligență artificială și educație media

Un alt domeniu de interes al Marianei Cernicova-Bucă este impactul noilor tehnologii asupra comunicării și educației media. Ea analizează cu atenție problemele legate de manipularea informației prin algoritmi și efectele tehnologiilor emergente, precum deepfake-urile și fenomenul post-adevărului. Într-o eră în care gândirea este tot mai mult automatizată, Cernicova-Bucă subliniază importanța menținerii discernământului și conștientizării manipulărilor subtile ale datelor. În cadrul activității sale didactice, îndeamnă studenții să nu fie doar consumatori pasivi ai informației, ci să învețe să navigheze responsabil într-o lume digitală complexă.

Un alt aspect important în preocupările sale vizează nu doar tehnologia inteligenței artificiale, ci și implicațiile acesteia asupra relației dintre știință și societate. Ea consideră că există o nevoie urgentă de „intermediari culturali”, adică „traducători” care să medieze între limbajul academic și limbajul public. Inspirată de lucrări precum „Sapiens” și „21 de lecții pentru secolul XXI” ale lui Yuval Noah Harari, Cernicova-Bucă nu doar că analizează viitorul cunoașterii, dar și pune în discuție responsabilitatea etică a cercetătorului contemporan.

Pentru profesoara Cernicova-Bucă, un cercetător nu este doar un acumulant de cunoștințe, ci și un comunicator al acestora, care trebuie să se asigure că ideile sale ajung să fie înțelese și aplicate concret. Ea folosește adesea o metaforă din literatura satirică, din „Călătoriile lui Gulliver”, care ilustrează absurditatea unei științe rupte de realitate: „Extrageau raze de soare din castraveți”. Aceasta este o imagine care subliniază pericolele unui tip de știință detașată de problemele și nevoile societății.

În cercetările sale legate de inteligența artificială și educația media, Cernicova-Bucă colaborează strâns cu colega sa, Marcela Farcașiu. Împreună, analizează impactul noilor tehnologii asupra modului în care comunicăm și învățăm, având ca obiectiv nu doar să răspundă provocărilor tehnologice, dar și să înțeleagă efectele acestora asupra percepțiilor publicului și educației în contextul digital actual.

Concluzie

De-a lungul carierei sale, Mariana Cernicova-Bucă a avut un impact profund asupra a sute de studenți, mulți dintre aceștia alegând cariere în jurnalism, cercetare, PR sau consultanță în comunicare. Însă, dincolo de profesiile lor, ceea ce rămâne cu adevărat este modelul uman și profesional pe care l-a transmis: respectul pentru adevăr, dorința constantă de învățare, abilitatea de a comunica clar și responsabil, dar și deschiderea față de ceilalți.

În acest sens, poate fi considerată fondatoarea unei adevărate școli de gândire la Politehnica din Timișoara – o comunitate de practică și reflecție care a influențat și continuă să influențeze educația și discursul civic din România. Pe lângă teorie, studenții ei invață cum să gândească etic, cum să aplice metode de cercetare fundamentate și cum să comunice cu empatie.

Ce o definește nu sunt doar titlurile și lucrările sale, ci vocea sa distinctivă – o voce care nu răsună tare, dar care se face auzită. O voce care caută semnificații acolo unde alții caută doar cifre, o voce care va rămâne relevantă chiar și atunci când multe dintre zgomotele vremii se vor stinge.

It's easy to get started creating your website. Knowing some of the basics will help.

What is a Content Management System?

A content management system is software that allows you to create and manage webpages easily by separating the creation of your content from the mechanics required to present it on the web.

In this site, the content is stored in a database. The look and feel are created by a template. Joomla! brings together the template and your content to create web pages.

Logging in

To login to your site use the user name and password that were created as part of the installation process. Once logged-in you will be able to create and edit articles and modify some settings.

Creating an article

Once you are logged-in, a new menu will be visible. To create a new article, click on the "Submit Article" link on that menu.

The new article interface gives you a lot of options, but all you need to do is add a title and put something in the content area. To make it easy to find, set the state to published.

Template, site settings, and modules

The look and feel of your site is controlled by a template. You can change the site name, background colour, highlights colour and more by editing the template settings. Click the "Template Settings" in the user menu.

The boxes around the main content of the site are called modules. You can modify modules on the current page by moving your cursor to the module and clicking the edit link. Always be sure to save and close any module you edit.

You can change some site settings such as the site name and description by clicking on the "Site Settings" link.

More advanced options for templates, site settings, modules, and more are available in the site administrator.

Site and Administrator

Your site actually has two separate sites. The site (also called the front end) is what visitors to your site will see. The administrator (also called the back end) is only used by people managing your site. You can access the administrator by clicking the "Site Administrator" link on the "User Menu" menu (visible once you login) or by adding /administrator to the end of your domain name. The same user name and password are used for both sites.

Learn more

There is much more to learn about how to use Joomla! to create the website you envision. You can learn much more at the Joomla! documentation site and on the Joomla! forums.