Traiectoria profesională a profesorului Mihai Udrescu nu a urmat drumul convențional. Deși în liceu se pregătea pentru o carieră în medicină, o reevaluare profundă a propriilor abilități și înclinații a produs o redirecționare radicală: „Momentul hotărâtor a fost în clasa a XI-a, când am decis să nu mă mai pregătesc pentru facultatea de medicină; am realizat că sunt mult mai priceput la matematică și fizică.” A ales, astfel, o cale care combină logica, abstractizarea și tehnologia – iar această decizie i-a definit parcursul intelectual și profesional.
Un aspect esențial al identității sale academice este domeniul exact în care activează, pe care îl clarifică din capul locului: „Eu nu am niciun parcurs în ingineria software, pentru că domeniul meu este computer engineering.” Distincția între ingineria software, tehnologia informației și ingineria calculatoarelor este una fundamentală pentru înțelegerea corectă a specializării sale.
Intrarea sa în mediul universitar a fost rezultatul unei conjuncturi neprevăzute. Recomandat pentru o bursă doctorală în Marea Britanie, la Universitatea din Southampton, Udrescu nu a mai putut continua acest drum din cauza lipsei de fonduri la destinație. În acest context, mentorul său, profesorul Mircea Vlăduțiu, i-a oferit oportunitatea de a rămâne la Politehnica din Timișoara, în calitate de preparator la disciplina „Arhitectura Calculatoarelor”. Această întoarcere s-a transformat într-un angajament pe termen lung față de instituție, întrerupt doar de o experiență internațională semnificativă ca visiting professor la Carnegie Mellon University, între 2019 și 2020.
Activitatea de cercetare a profesorului Udrescu se remarcă prin profunzimea teoretică și prin deschiderea către colaborări interdisciplinare. Unul dintre proiectele de care se declară cel mai atașat este o inițiativă axată pe analiza semnalelor fiziologice pentru predicția bronhopneumopatiei obstructive cronice (BPOC), folosind o platformă IoT, algoritmi de învățare profundă și instrumente de analiză multifractală. „Este un proiect multidisciplinar, unde a trebuit să colaborez cu echipe de cercetare din medicină și sisteme complexe”, afirmă acesta, subliniind valoarea integrării dintre domenii aparent îndepărtate.
De altfel, interesul său pentru complexitate și modele matematice avansate s-a conturat încă din perioada realizării lucrării de licență, când a intrat în contact cu analiza fractală. Această descoperire l-a condus treptat către domeniul calculului cuantic și ulterior către bioinformatică. „Sistemele biologice sunt instanțe tipice de sisteme complexe”, subliniază Udrescu, argumentând astfel fireasca extensie a preocupărilor sale către biologia computațională.
În plus, experiența de conducere a doctoranzilor i-a consolidat statutul de formator: „Sunt la fel de mândru de lucrarea mea de doctorat în fiabilitatea circuitelor cuantice, precum și de teza primului meu doctorand, Sebastian Ardelean.”
Profesorul Udrescu privește cu claritate critică transformările majore pe care tehnologia le imprimă societății. Chestionat în legătură cu rolul cercetării aplicate în contextul actual, răspunsul său este de o sinceritate dezarmantă: „Cred că nimeni nu știe care sunt nevoile societății, decât – poate – la micro-scală sau nivel local.” În opinia sa, universitățile și cercetătorii trebuie să genereze idei noi, urmând ca acestea să fie validate (sau nu) de piață, ca formă de inteligență colectivă.
Cu privire la evoluția industriei software sub impactul inteligenței artificiale, Udrescu identifică o tendință deja vizibilă: „Este clar că multe etape din dezvoltarea aplicațiilor software vor fi automatizate. Vom avea probabil două categorii de oameni în industrie: cei bine plătiți, care dezvoltă instrumente bazate pe AI, și cei ieftini, care le utilizează.”
Această viziune, deși realistă, nu este pesimistă. Ea oferă un cadru în care se reafirmă importanța formării unei elite capabile să creeze tehnologie, nu doar să o consume.
Percepțiile legate de generațiile actuale de studenți sunt adesea marcate de nostalgii sau critici nejustificate. Profesorul Udrescu adoptă însă o poziție echilibrată: „Studenții din actuala generație nu sunt foarte diferiți de cei din generațiile trecute; diferențele sunt puțin relevante pentru învățământ și cercetare.”
În ceea ce privește viitorul educației universitare, consideră că acesta trebuie să se îndrepte către o relație mai apropiată, mai organică între student și profesor – una apropiată de modelul tradițional al „maestrului și ucenicului”. Educația, în această viziune, este mai mult decât un transfer de cunoștințe – este un proces de formare intelectuală și umană, bazat pe colaborare, încredere și provocare reciprocă.
Sfaturile sale pentru cei care aspiră la o carieră în IT sau în cercetare sunt simple și fundamentale: „Să fie pasionați de cunoaștere în general și de calculatoare în particular.” Privind în urmă, dacă ar avea ocazia să-și ofere un sfat sieși la începutul carierei, acesta ar fi: „Să fiu mult mai intransigent.”
În ciuda intensității activității profesionale, Udrescu încearcă să mențină un echilibru între muncă, reflecție și viață personală. „Nu sunt convins că reușesc, dar încerc să ajung acolo prin hobby-uri.” Printre pasiunile sale se numără muzica rock și heavy metal, ciclismul de șosea, lectura, alergarea și drumețiile montane – activități care îi oferă spațiu pentru deconectare și regăsire.
Planurile sale de viitor includ consolidarea masterului de quantum computing, care ar trebui să devină o platformă pentru formarea unei echipe de cercetare în algoritmică și machine learning cu aplicații în calculul cuantic. În plus, exprimă dorința de a extinde domeniile emergente cultivate în UPT: „Mi-ar plăcea ca, pe lângă calculul cuantic, să promovez și domeniul bioinformaticii.”
În ceea ce privește rolul universității în formarea liderilor din domeniul tehnologic, concluzia este clară și coerentă cu întreaga sa viziune: „Universitatea trebuie să creeze, să testeze în mod riguros și să răspândească idei îndrăznețe. În domeniul tehnologic, cred că ajungi lider doar dacă promovezi cu pasiune o astfel de idee.”
Profesorul Mihai Udrescu reprezintă un model intelectual și uman rar într-un context academic marcat adesea de rutină. Prin coerența ideilor, deschiderea către interdisciplinaritate și rigoarea formativă, el construiește nu doar proiecte și cursuri, ci și moduri de a înțelege lumea. Cu o voce echilibrată, dar fermă, și o gândire ancorată în logică, dar deschisă către viitor, Udrescu rămâne un reper pentru cei care cred că adevărata inovație pornește din profunzimea ideilor și curajul de a le susține.
