Într-un context marcat de accelerarea inovațiilor tehnologice, noțiuni precum calculul cuantic încep să devină tot mai familiare, chiar și în afara cercurilor științifice. Deși aparent abstract și complex, acest domeniu emergent promite să redefinească fundamental modul în care procesăm informația. Calculul cuantic se bazează pe principiile mecanicii cuantice, o ramură a fizicii care investighează comportamentul materiei la scară subatomică. Aceasta propune un model alternativ față de cel tradițional, binar, al calculatoarelor clasice. Unitățile de bază nu mai sunt biții binari (0 sau 1), ci cubiții, care pot exista simultan în multiple stări. Prin exploatarea proprietăților cuantice precum superpoziția și entanglement-ul, computerele cuantice pot procesa simultan un număr vast de posibilități, oferind soluții pentru probleme computaționale considerate până acum inabordabile.
Pentru a înțelege mai bine cine contribuie la această transformare, îl descoperim pe profesorul Mihai Udrescu – un nume tot mai sonor în peisajul academic românesc și internațional. Specialist în computer engineering, o ramură distinctă de inginerie care combină fundamentele hardware cu dezvoltarea sistemelor inteligente, Udrescu este un promotor al cercetării interdisciplinare și un formator al viitorului prin educație și viziune tehnologică.
Un început neașteptat: de la medicină la ingineria calculatoarelor
Traiectoria profesională a profesorului Mihai Udrescu nu a urmat drumul convențional. Deși în liceu se pregătea pentru o carieră în medicină, o reevaluare profundă a propriilor abilități și înclinații a produs o redirecționare radicală: „Momentul hotărâtor a fost în clasa a XI-a, când am decis să nu mă mai pregătesc pentru facultatea de medicină; am realizat că sunt mult mai priceput la matematică și fizică.” A ales, astfel, o cale care combină logica, abstractizarea și tehnologia – iar această decizie i-a definit parcursul intelectual și profesional.
Un aspect esențial al identității sale academice este domeniul exact în care activează, pe care îl clarifică din capul locului: „Eu nu am niciun parcurs în ingineria software, pentru că domeniul meu este computer engineering.” Distincția între ingineria software, tehnologia informației și ingineria calculatoarelor este una fundamentală pentru înțelegerea corectă a specializării sale.
Intrarea sa în mediul universitar a fost rezultatul unei conjuncturi neprevăzute. Recomandat pentru o bursă doctorală în Marea Britanie, la Universitatea din Southampton, Udrescu nu a mai putut continua acest drum din cauza lipsei de fonduri la destinație. În acest context, mentorul său, profesorul Mircea Vlăduțiu, i-a oferit oportunitatea de a rămâne la Politehnica din Timișoara, în calitate de preparator la disciplina „Arhitectura Calculatoarelor”. Această întoarcere s-a transformat într-un angajament pe termen lung față de instituție, întrerupt doar de o experiență internațională semnificativă ca visiting professor la Carnegie Mellon University, între 2019 și 2020.
Proiecte de cercetare și contribuții în domenii emergente
Activitatea de cercetare a profesorului Udrescu se remarcă prin profunzimea teoretică și prin deschiderea către colaborări interdisciplinare. Unul dintre proiectele de care se declară cel mai atașat este o inițiativă axată pe analiza semnalelor fiziologice pentru predicția bronhopneumopatiei obstructive cronice (BPOC), folosind o platformă IoT, algoritmi de învățare profundă și instrumente de analiză multifractală. „Este un proiect multidisciplinar, unde a trebuit să colaborez cu echipe de cercetare din medicină și sisteme complexe”, afirmă acesta.
De altfel, interesul său pentru complexitate și modele matematice avansate s-a conturat încă din perioada realizării lucrării de licență, când a intrat în contact cu analiza fractală. Această descoperire l-a condus treptat către domeniul calculului cuantic și ulterior către bioinformatică. „Sistemele biologice sunt instanțe tipice de sisteme complexe”, subliniază Udrescu.
În plus, experiența de conducere a doctoranzilor i-a consolidat statutul de formator: „Sunt la fel de mândru de lucrarea mea de doctorat în fiabilitatea circuitelor cuantice, precum și de teza primului meu doctorand, Sebastian Ardelean.”
Tehnologie, societate și inteligență artificială
Profesorul Udrescu privește cu claritate critică transformările majore pe care tehnologia le imprimă societății. Chestionat în legătură cu rolul cercetării aplicate în contextul actual, răspunsul său este de o sinceritate dezarmantă: „Cred că nimeni nu știe care sunt nevoile societății, decât – poate – la micro-scală sau nivel local.”
Cu privire la evoluția industriei software sub impactul inteligenței artificiale, Udrescu identifică o tendință deja vizibilă: „Este clar că multe etape din dezvoltarea aplicațiilor software vor fi automatizate. Vom avea probabil două categorii de oameni în industrie: cei bine plătiți, care dezvoltă instrumente bazate pe AI, și cei ieftini, care le utilizează.”
Educație și studenți: între tradiție și reformă
Percepțiile legate de generațiile actuale de studenți sunt adesea marcate de nostalgii sau critici nejustificate. Profesorul Udrescu adoptă însă o poziție echilibrată: „Studenții din actuala generație nu sunt foarte diferiți de cei din generațiile trecute; diferențele sunt puțin relevante pentru învățământ și cercetare.”
În ceea ce privește viitorul educației universitare, consideră că acesta trebuie să se îndrepte către o relație mai apropiată, mai organică între student și profesor – una apropiată de modelul tradițional al „maestrului și ucenicului”.
Echilibru personal și viziuni de viitor
În ciuda intensității activității profesionale, Udrescu încearcă să mențină un echilibru între muncă, reflecție și viață personală. Printre pasiunile sale se numără muzica rock și heavy metal, ciclismul de șosea, lectura, alergarea și drumețiile montane – activități care îi oferă spațiu pentru deconectare și regăsire.
Planurile sale de viitor includ consolidarea masterului de quantum computing, care ar trebui să devină o platformă pentru formarea unei echipe de cercetare în algoritmică și machine learning cu aplicații în calculul cuantic. În plus, exprimă dorința de a extinde domeniile emergente cultivate în UPT: „Mi-ar plăcea ca, pe lângă calculul cuantic, să promovez și domeniul bioinformaticii.”
Concluzie
Profesorul Mihai Udrescu reprezintă un model intelectual și uman rar într-un context academic marcat adesea de rutină. Prin coerența ideilor, deschiderea către interdisciplinaritate și rigoarea formativă, el construiește nu doar proiecte și cursuri, ci și moduri de a înțelege lumea. Cu o voce echilibrată, dar fermă, și o gândire ancorată în logică, dar deschisă către viitor, Udrescu rămâne un reper pentru cei care cred că adevărata inovație pornește din profunzimea ideilor și curajul de a le susține.
