„Patrimoniul construit e sufletul unei comunități. Ne spune cine suntem și de unde venim.” – ș.l.dr.arh. Iasmina Onescu, arhitect și cercetător
Patrimoniul construit reprezintă unul dintre pilonii identității comunităților locale, fiind deosebit de important pentru asigurarea coeziunii sociale. Într-o țară seismică precum România, protejarea acestui patrimoniu devine o provocare complexă, necesitând o abordare interdisciplinară care să îmbine ingineria civilă cu arhitectura și să ia în considerare valoarea culturală a clădirilor. Iasmina Onescu, arhitect și cercetător, abordează aceste aspecte esențiale în activitatea sa.
Figura 1: exemple de fisuri realizate în urma cutremurelor în Timișoara
Teza de doctorat a Iasminei Onescu, intitulată "Vulnerabilitatea centrelor istorice la seism" și susținută în iulie 2020 la Universitatea Politehnica Timișoara, tratează subiectul vulnerabilității fondului construit istoric în fața hazardelor naturale, aducând soluții de evaluare rapidă și propuneri pentru reducerea riscului seismic. Această cercetare, desfășurată pe parcursul a cinci ani, a inclus investigații în peste 100 de clădiri de patrimoniu din cartierele Iosefin și Fabric din Timișoara, cu relevee complete și analize neliniare de tip pushover pentru 25 dintre acestea.
Contribuția majoră a tezei constă într-o metodologie simplificată de evaluare a vulnerabilității seismice în zona seismică Banat, adaptată pentru cutremurele de suprafață. Aceasta combină armonios ingineria civilă cu arhitectura, aducând pentru prima dată în prim-plan componenta culturală în cadrul politicilor de reducere a riscului seismic. Prin această metodologie, se pot identifica clădirile cu risc crescut dintr-un număr mare de construcții într-un timp redus, permițând distribuirea eforturilor de expertizare tehnică către cele mai vulnerabile clădiri. Mai mult, metodologia propusă ajută la crearea unei liste de prioritizare pentru reabilitări, asigurând integritatea clădirilor de patrimoniu, în funcție de nivelul actual de conservare.
Teza se remarcă prin dezvoltarea unei metodologii simplificate care ia în considerare și valoarea culturală și poate fi aplicată cu ușurință la nivel urban, definirea scenariilor seismice și a curbelor de vulnerabilitate specifice pentru Timișoara, evaluarea posibilelor pierderi, sintetizarea rezultatelor obținute prin analiza mecanică, definind curbele de capacitate și fragilitate specifice clădirilor din zidărie din Timișoara, furnizarea de informații prețioase privind modul specific de cedare al tipologiilor de clădiri istorice din Timișoara.
Figura 2 și 3: exemple de clădiri din Timișoara cu fisuri vizibile
România are două zone seismice importante: Vrancea și Banat. Spre deosebire de cutremurele de adâncime din Vrancea (magnitudini de până la 7 grade), cele din Banat sunt de suprafață (magnitudini de până la 5.6 grade), dar cu forțe verticale puternice. Pentru Timișoara, accelerația gravitațională conform codului de proiectare P100 este de 0.20g, iar perioada de colț de 0.7 secunde, conturând spectrul seismic pentru zona Banat. Existența a două falii seismice active în vestul orașului, cu o rază de influență de 5-10 km față de zonele istorice investigate, reprezintă un factor real de risc.
Cel mai puternic cutremur înregistrat în zona Banat a fost cel de la Banloc, din 1991, la aproximativ 40 km de Timișoara. Avariile au fost cauzate în special de forțele tăietoare și verticale, ducând la degradări la nivelul arcelor, buiandrugilor, aticelor, coșurilor de fum și șarpantelor. Fiind un cutremur de suprafață (adâncimea focală de 11 km), forțele verticale au fost comparative cu cele orizontale, rezultând o combinație de fisuri diagonale și verticale. Principalul motiv al fisurilor verticale îl reprezintă undele de suprafață L și R, periculoase pentru clădirile istorice. Pe lângă cedările în plan, s-au înregistrat și cedări în afara planului, în special la partea superioară a fațadelor, iar în unele cazuri, șarpantele complexe și rigide s-au prăbușit în interior, afectând planșeele și pereții interiori.
Pe baza datelor din urma cutremurului de la Banloc, a fost definit mecanismul de cedare specific clădirilor din zidărie din zona seismică Banat, evidențiind impactul puternic al forțelor verticale și fenomenul de răsturnare la partea superioară a fațadei. Nivelul de avariere a fost D2-D3 conform scării europene macroseismice, indicând avarii serioase la elementele nestructurale și moderate la cele structurale. Două scenarii seismice posibile pentru Timișoara, bazate pe falii active, indică o intensitate macroseismică de 9.
Figura 4: mecanism specific de cedare
Metodologiile de evaluare a vulnerabilității seismice pot fi clasificate ca empirice, mecanice sau hibride. Cele empirice se bazează pe o evaluare vizuală rapidă, potrivită pentru studii preliminare la nivel urban, iar cele mecanice oferă informații detaliate, dar sunt adecvate pentru grupuri mici de clădiri. Metodele hibride combină avantajele ambelor, fiind calibrate printr-o analiză mecanică și adaptate zonei investigate. Indiferent de metodologie, este recomandată completarea datelor cu expertize tehnice.
Teza dezvoltă și metodologii de evaluare a vulnerabilității culturale, luând în considerare valoarea de patrimoniu, urbanistică, culturală și socio-economică a clădirilor, în concordanță cu principiile ICOMOS și ISCARSAH. Acest aspect este crucial pentru asigurarea unor politici urbane de conștientizare, prevenție, răspuns și revenire în caz de seism.
Metodologia Iasminei Onescu oferă posibilitatea de a investiga nivelul de vulnerabilitate al unui număr mare de clădiri într-un timp redus, fiind aplicabilă la nivel urban și permițând identificarea clădirilor cu risc crescut. Resursele limitate de timp, oameni și bani necesare permit reluarea periodică a acestei evaluări simplificate, pentru o bază de date actualizată permanent. Mai mult, metodologia consideră și valoarea culturală a clădirilor investigate, asigurând avansarea în ierarhie a celor mai importante clădiri pentru comunitatea locală, fiind o resursă importantă pentru autoritățile locale.
Figura 5: portret (Sursa: https://arh.upt.ro/team/s-l-dr-arh-onescu-iasmina/)
Iasmina Onescu este arhitect, soție și mamă a doi copii, o fire curioasă și pasionată de tot ceea ce înseamnă creație. Îi place să citească, să asculte muzică, să picteze și să scrie, considerând fiecare moment petrecut muncind un moment de creativitate. Profesia sa este și o pasiune, iar delimitarea dintre timpul alocat arhitecturii/cercetării și timpul liber se împletește armonios.
Iasmina Onescu a obținut un doctorat în Inginerie Civilă, fiind ea arhitect, ceea ce demonstrează o abordare interdisciplinară unică în studierea vulnerabilității seismice a structurilor istorice.
Este habilitată în domeniul Arhitecturii și coordonează studenți la doctorat, contribuind la formarea noilor generații de specialiști. Este membră a Consiliului Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare în Arhitectură, Comisia de Arhitectură, de asemenea coordonează studenți la doctorat, contribuind la formarea noilor generații de specialiști.
Pentru tinerii profesioniști care își doresc să lucreze în domeniul conservării patrimoniului istoric, Iasmina Onescu le transmite "să nu-și piardă niciodată entuziasmul și să nu uite că, deși drumul până la rezultate este lung, merită cu siguranță."
